vineri, 1 martie 2013

Poveste

Cu cât mă – departez de tine,
Cu atât ninsoarea e mai mare,
De trupul tău cerul plin e,
Cuvântu – i este revărsare.


De la a fi până la moarte
Adun zăpada intr – un flaut.
Iubitule, când esti departe,
Mă – ndepartez ca să te caut.
Publicat de la
Etichete: ,

6 comentarii:

  1. Anonim1 martie 2013 la 19:05

    Sunt frumoase versurile și te îndeamnă la reflectare !
    Fotografia-i o reușită reflectare în oglinda apei!
    Primăvară frumoasă să-ți iasă in cale și să-ți zâmbească cu flori și voie bună !
    Bun venit în blogosferă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sorin I.1 martie 2013 la 20:58

    Frumusetea delicata, o încântare sa fie privite si versurile deasemenea.
    Primăvară nesfârşită în gânduri şi-n inimă să ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iulisa1 martie 2013 la 21:00

    încântarea oferita ochilor si sufletului!
    O primavara de impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  4. OchiiVerzi1 martie 2013 la 21:24

    Imi place jocul de cuvinte folosit in poezioara. O primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana1 martie 2013 la 22:04

    Excelenta fotografia! Si - cum altfel? - versurile imi plac!
    Primavara frumoasa sa ai si viata ca Primavara! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Unknown1 martie 2013 la 23:23

    O reflexie reflexiva... Frumoasa si inspirata alaturarea versurilor.
    O primavara minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere

Multumiri tuturor celor care trec pe aici!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)