Când am simţit ca lumea mea se prăbuseşte
Că sufletul in patru zări s-a risipit
Un singur lucru am stiut că mă-ntăreste
Doar versul care m-a “vrăjitorit”.
Cântat-am eu in vorbe dulci durerile amare,
Si râsul, dar si plânsul le-am pus pe rând in vers
Si chiar dacă tăcerile sunt roci filozofale,
Cuvântul singur e stăpân pe univers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!