sâmbătă, 31 august 2013

MA DOARE...

Ma doare vis si trup ma doare,
Si amintire si splendoare,
Ma doare gand si dorul tau,
Ma dor si cer si curcubeu!


Iubirea nu e scrisa-n legi,
E peste cuget, peste fire,
Si douazeci de vieti intregi,
N-ai intelege o...iubire!

Eu ma-ntregesc doar in tacere,
In pacea visului ce sunt,
Si multe ceasuri de durere,
Am stins in vers, am spus in cant!

Ti-e dor de mine, o pustie,
Faptura care mai sunt eu.
Sunt ca o floare de pe-o ie,
Uitata-n colt, intr-un antreu!

Si-atata de departe esti,
Cand val de griji te intristeaza,
Nici daca taci, nici de vorbesti,
Nimic acum nu mai conteaza!

Doar gandul meu, stingher, in noapte,
Iti scrie-n goana lapidar,
"Macar vreo doua-trei cuvinte, 
De-ai vrea sa scrii, mai scrie-mi iar!"

"Daca-ti sunt zilele senine,
Mi-e bine, chiar de nu-s cu tine!"

marți, 27 august 2013

Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul...

NU-MI PASA...

Nu-mi pasa de  ma ploua cerul,
Nici soarele de ma incalzeste,
Imi pasa, sincer, de misterul,
Sufletului care ma  iubeste!

Candva voiam ca sa-mi cladesc castele,
Sa strang avere, bogatii,
Acum privesc mai rar la stele,
Si vreau doar linistea din zori de zi!

Azi nu-mi pasa de onor, marire,
Vreau sa fiu eu, atata tot,
Cu gand senin si cu simtire,
Atat mi-e vrerea si socot!

Nu-mi pasa de cuvinte multe,
Spuse demult visand la stele,
Cu pasi fugari si urme frante
Ma odihnesc in gandurilor mele!

duminică, 25 august 2013

Sa nu lasati povestile nescrise...

Sa nu lasati povestile nescrise,
Nici vorbe nerostite, de mai sunt,
Si nu lasati ca sa va moara vise,
Ca doar, vremelnici suntem pe pamant!

Sculptati-va iubirile-n chenare,
Le desenati in suflete, cu dor,
Iubirile, de-au fost,  la val de mare,
Si de oriunde-au fost, cu vraja lor!

Si feeria sufletelor pline,
Va insoteasca clipele, chemati,
In multe veri, cu amintiri sublime,
Sa fiti doi muguri albi, imbratisati!

Gând rătăcitor

Te iau cu mine-n viitor
Când distanţa mă sfâşie,
Pe tine gând rătăcitor,
Să-mi fii colţ de stâncă vie.

Iar flăcări de mă înconjor
Şi-amintirea de-i pustie,
Te iau cu mine-n viitor
Când distanţa mă sfâşie.

În mine cântă un izvor
Reînviind o simfonie
Peste lacrimi care dor,
Când distanţa mă sfâşie,

Te iau cu mine-n viitor...

sâmbătă, 24 august 2013

APROAPE - UN AN... FARA DE TINE..

Ma ning, iubite, florile de dor,
Si-o alta vara, am vazut cum vine,
Stiu c-ai fi vrut sa-mi fie mai usor,
Dar a trecut aproape-un an, fara de tine!

Si-atatea ploi au curs, iubite, peste mine,
Si multe  nopti albastre, te-am asteptat in vis,
Nu stiu de am ramas, intreaga, fara tine,
Si care-a fost cuvantul...ce inca nu l-am scris!

Te-au troienit salcamii, cu alba floarea lor,
Candva, doar impreuna, le admiram podoaba,
Te-or troini, decenii, doar...amintirea lor,
Pe mine m-o durea plecarea ta si graba!

Si-am sa tresar, vremelnic, si-n alte vremi grabite,
De dorul tau, sperand  c-ai sa mai vii, iubite! 

NEVINDECARE

M-am vindecat, ma-ntreb, de neputinta,
Mai pot sa indraznesc sa infloresc?
Straina mi-e faptura si vointa,
As vrea sa zbor, dar aripi nu-mi mai cresc!

Eu nu m-am vindecat nici de nisipul,
Ce-l rascoleam cu talpile, la mare,
Si nu m-am vindecat de asfintitul,
Atator veri, cu nopti tulburatoare!

Eu nu m-am vindecat de asteptare,
De sensul unui vis ce nu exista,
Si nu m-am vindecat nici de mirare,
Si-ncerc ca sa zambesc, chiar daca-s trista!

Eu nu m-am vindecat de vraja serii,
Cand soarele se stinge-n asfintit,
Cand, iata, inflorira iara, merii,
Si nu m-oi vindeca, de tot ce am iubit!


Si-oriunde-ai fi, aproape, ori departe,
Intreaga boala, tu, barbate-mi esti,
Femeia e a vietuirii carte,
Dar cum sa fie, fara s-o iubesti?

Si tu existi, mereu mai vinovat,
Ca de iubirea ta, eu nu m-am vindecat!

miercuri, 21 august 2013

Gand pentru un pui de om...


Uneori ne intrebam prea mult... uneori credem ca stim si ceea ce nu stim... uneori credem ca iubim fara sa iubim. Uneori, toate cararile duc oriunde, de aceea este important sa alegi cararea care are inima.

sâmbătă, 17 august 2013

O SECUNDA

Iti cer doar o secunda, din ale tale...mii,
Iti cer doar o farama, din cerul tau, senin,
La umbra clipei tale sa pot a odihni,
Nelinistea-n tacere si dorul meu, putin!

Iti cer un strop de zambet, atunci cand ziua-ncepe,
Iti cer suav suras, atunci cand noaptea vine,
Si-ador s-aud iar glasu-ti, suav, sa ma intrebe...
Daca imi este sete, daca imi este bine!

Iti cer-un pic, culoare, un strop de curcubeu,
Iti cer, la tine-n vis, sa ma primesti deseara,
La geamul tau, tarziu, usor voi bate eu,
Privindu-te cum scrii... si fumul de tigara!

Iti cer sa stingi tigara, pe-un colt, in scrumiera,
Iti cer clementa fata... de slove si hartii,
Iar ale tale brate, tacuta bariera...
Le-adun pe langa tine, ca doua...vesnicii!

Sa-ti cer...nu vreau nimic, doar...tot ce imi vei da,
Secunda, sa ma bucur, de...inflorirea ta!

AM INVATAT SA IUBESC! ITI MULTUMESC!

Am sperat o viaţă întreagă. Îmi închipuiam mereu că te voi întâlni cumva… nu conta unde. Speram să existe în lumea asta mare un loc unde privirile noastre să se întâlnească şi să se topească una în alta… să se atragă ca un magnet, de parcă ne-am cunoaşte de o viaţă. Te-am ţinut adesea de mână, ca un strigăt de disperare şi singurătate.Te-am ţinut in braţe pentru câteva minute şi mi-ai încălzit inima cu trupul tău cald, topind şi ultima fărâmă de gheaţă.
Paşii mă poartă spre locul unde mi-aş dori să fim un singur “eu”… să ne sărutăm tandru, nesfârşit de lung, ca o ultima suflare. Să fie dragoste pură ca pentru prima oară, să retrăim fiecare mângâiere, fiecare picătură de sudoare sărutată. Iubiţi şi obosiţi, fericiţi şi disperaţi, să adormim îmbrăţişaţi, o clipa cât o viaţă.Langă tine am învăţat să-mi înving frica, îmbrăţişându-mi sufletul… încercând să presar petale pe rănile lui, prinzând amintirile în palme şi suflând zâmbet.Rătăcita în somn, am învăţat să îmi trăiesc visele. Soarele îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc. Picuri de lumină cad încet din cer,iar razele lui îmi mângâie sufletul secat de lacrimi. Simt cum fericirea îşi face loc în sufletul meu… uneori prin sărut, o caldă atingere şi-o singură privire de-a ta, pierzându-mă în limpezimea ochilor tăi.Privesc prin file de trecut. Multe s-au rupt, multe s-au şters, dar viaţa merge înainte, cartea mea rescrie orice moment, indiferent de timp şi sunt pe cale sa deschid un nou capitol, pe care mi-aş dori să-l scriem împreună. Simt în suflet cum dorul mă apasă… mă gândesc adeseori la clipe şi persoane ce ne-au acordat cândva minute, ore, zile, chiar şi ani din viaţa lor.Eu îmi doresc să îmi acorzi o viaţă! Noi căutăm mereu un scut şi un moment pentru a privi mereu în cartea din trecut. Acum zâmbim şi ne gândim că totul a trecut… am rămas doar cu amintirile… pagini ce se vor rupe din această carte. Ea însă rămâne şi e mereu răsfoită de sufletul care nu uită… o carte ce o deschidem şi o ascundem în sufletul nostru, căci amintirile nu mor, rămân mereu în gânduri ce hrănesc nopţile din prezent şi viitor.
Aş vrea să îmi curăţ şi să îţi curăţ sufletul, de praful greu al uitării şi al amintirilor cu iz de frunză uscată. Sufletele ne sunt precum două cochilii de scoici pe care dacă paşeşti din greşeală, se sfărâmă în mii de cioburi ce nu se mai pot lipi şi chiar dacă am face-o, nu ar mai fi ca la început, un ÎNTREG...
Nopţile, când sunt doar eu cu mine, ar trebui sa fii şi tu aici. Iubind, te caut zadarnic, reveria începe dinainte să adorm, iar somnul îmi anticipează visele în care te revăd şi în care tânjesc să-ţi fiu aproape.
Timpul în care nu suntem împreună e formă de plastic meschin umplută cu nisipul îndeletnicirilor mărunte. Plastic ce începe să-mi contureze întreaga fiinţă, dictând dimensiunea fiecărei zile, pentru că tu nu-mi mai eşti alături, iar eu sunt obligata să mă joc de-a viaţa... în lipsa ta...
Iar dimineaţile, imi scutur perna de aroma visului în care te-am ţinut în braţe şi de roua ochilor mei…
În fiecare zi mi-e dor de tine şi în genunchi te caut...

Sa nu mai vii!



A trebuit sa plec si-mi pare rau
Ti-am spus c-am sa ma-ntorc in alta vara,
Cand usa ai inchis in urma mea
Eu am ramas nauca langa scara
Ca sa mai plang un timp de dorul tau...

Si-am plans si pasul mi-l tineam pe loc,
Sa nu greseasca drumul, sa se-ntoarca
Caci nu m-ai fi-nteles atunci nicicum
Si singura-mi faceam curaj si parca,
Mi se parea mereu ca n-am noroc...

Trecut-a timp de-atunci, si-n alta vara
Te-am asteptat pe firul unui gand
Si te-am strigat pe fiecare val
Al marii care-mi amintea gemand
Ca am uitat sa-ti spun ...Sa nu mai vii!

Iubirea e un dar

Iubirea e un dar...Atunci cand suferi o data in viata crezi ca toata viata ta se prabuseste si ca nimic nu te va mai face sa zambesti vreodata. Dar intr-o buna zi vezi ca iti iese in cale un om pe care nu stii ce sa faci: sa il iubesti sau sa il lasi de frica ca ti se va intampla din nou ceea ce ai mai patit. In final acel om te va face sa zambesti din nou, iar viata ta va avea iar rost.
Acel OM merita toata dragostea ta.

joi, 8 august 2013


"As fi vrut sa apuc sa fiu floare, inainte sa ma nasc OM...,sau pasare, sau cantec. As fi avut astfel sansa de a ma ineca in culori si, cu putin noroc, sa nu mai fi incercat niciodata aceasta stare. M-as fi scutit de atata durere si suferinta, pentru ca, putinul "frumos" intalnit ca OM, l-as fi cunoscut oricum, pentru ca eu l-am vazut cu ochii sufletului, caci ai mei au fost plini de lacrimi de cand m-am nascut."
"...Viata mea a fost tot ce vrei, câteodatã fiarã, câteodatã floare, câteodatã clopot - ce se certa cu cerul..."(Lucian Blaga)

miercuri, 7 august 2013

"Daca fiecare are drumul lui in viata, de ce unii incearca sa mearga pe drumurile altora? Le aglomereaza si nici nu ajung unde trebuie."

Eminescu actualizat...

A fost odata ca-n povesti ,
A fost ...... de-ar mai fi iara ,
Din neamuri tracice , regesti ,
O preafrumoasa tara

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele ,
Cum e icoana unui sfant
Si luna intre stele

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma ,
Nu vad nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai si huma

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana ,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana

Cantat-am graiul romanesc ,
Aceasta dulce limba ,
Dar astazi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba

Degeaba le-am lasat in dar
O ,, Doina ’’ sa tresara !
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara

Nici harta nu-i ca alte dati
Din Nistru pana-n Tisa ,
Moldova-i astazi jumatati .
CAT RAU FACUTU-NI-S-A !!!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar ,
Acum , n-aveti nici linguri !

O , biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata !
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata

Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii ,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din RAI in tari aride

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala vistieria ,
Mai dati si ape si pamant
SI VINDETI ROMANIA !

Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda ,
Voi , azi ati scos-o la mezat ,
Strainii va inunda

Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine ,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine

Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita ,
Paduri de brazi ce va sunt frati
Si flori in poienita

Aveti o Delta ca-n povesti ,
Vedeti sa nu v-o fure !!!
Atatea ape , atatia pesti
Si nu mancati nici mure

Nici vii pe deal nu mai zaresti ,
Livezile se-uscara
Cand marul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara

Nu vine Mircea Cel Batran ,
Nici Stefan de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta !

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin ,
De-atata delasare

Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-ntelege
De ani si ani cadeti in hau ,
Nimic nu va mai merge

RUSINE SA VA FIE-N VEAC
CA V-ATI TRADAT STRABUNII
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii !!!

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala
Sa fiti doar simpli figuranti
In tara voastra goala !!!

Autor necunoscut
Transcris de pe nicepps.ro