Si ploaia surd canta pe totuar!
Pe-acel peron, uitat, de gara,
Promisiuni facute in zadar...
Si ma priveai, jenat, se pare,
Cand trenul inca se zarea,
In ochi tristetea-ti tremura
Si ce ploua! Ploua asa de tare!
Tacuta, ti-am intins umbrela,
Pe cand o lacrima din ochi cadea,
"Nu plang, m-a iritat dantela
E frig, am apa-n ochi, asa..."
Sfarsita-am intrebat "Exista- o EA?"
Si mi-ai raspuns: "A vrut sa plece..."
N-am insemnat decat "ceva",
Un strop de fericire rece!
Obrazul ud, galben pierit,
Am vrut, usor sa ti-l mangai,
Simteam ca esti nefericit,
Mi-as fi dorit sa mai ramai!
Am incercat zambind asa
Sa-ntind o mana catre tine,
Nu mai ploua si era bine,
Iar visu-mi palid apunea!
Te-ai dus cu ploaia ce se-oprea
Eu am ramas cu amintirea!
Sigur a fost vreun nor trecator
RăspundețiȘtergerea stat o clipa, te-a plouat putin
acum a plecat spre alta zare
la tine-i senin.
O fi oare?