Vă doresc tuturor Sărbători fericite! Fie ca aceste sărbători să vă găsească alături de cei dragi!
Cu drag,
Kristin
miercuri, 25 decembrie 2013
Sărbători fericite!
Dragii mei,
Vă doresc tuturor Sărbători fericite! Fie ca aceste sărbători să vă găsească alături de cei dragi!
Cu drag,
Kristin
Vă doresc tuturor Sărbători fericite! Fie ca aceste sărbători să vă găsească alături de cei dragi!
Cu drag,
Kristin
marți, 24 decembrie 2013
La multi ani, suflet drag!
Îmi e atât de dor de tine-acum,
La ceas de noapte, tristă - aniversare,
Mi-e dor şi-aş vrea ..., a câta oară-ți spun?
C-aș vrea să pot sufla cu tine -n lumânare!
Privesc absentă la cerul care plânge,
Cu lacrimi mari de gheață - crizanteme,
O ramură - n fereasta mea se zbate şi se frânge,
Sub șuierat de crivăț care geme!
De peste timp nu-mi mai auzi urarea,
Însă și azi, și-n toate iernile ce vin,
Rămâne-va de-a pururi sărbătoarea,
Când inchina-voi-ți un pahar cu vin!
Şi chiar eternitate de tăcere,
De s-o - așeza pe fulgii diafani,
Pe altar de zăpezi, cu lacrimi în gene,
În gând...tot îţi voi spune "La multi ani!"
La ceas de noapte, tristă - aniversare,
Mi-e dor şi-aş vrea ..., a câta oară-ți spun?
C-aș vrea să pot sufla cu tine -n lumânare!
Privesc absentă la cerul care plânge,
Cu lacrimi mari de gheață - crizanteme,
O ramură - n fereasta mea se zbate şi se frânge,
Sub șuierat de crivăț care geme!
De peste timp nu-mi mai auzi urarea,
Însă și azi, și-n toate iernile ce vin,
Rămâne-va de-a pururi sărbătoarea,
Când inchina-voi-ți un pahar cu vin!
Şi chiar eternitate de tăcere,
De s-o - așeza pe fulgii diafani,
Pe altar de zăpezi, cu lacrimi în gene,
În gând...tot îţi voi spune "La multi ani!"
luni, 23 decembrie 2013
Niciodată nu te voi trăda de
tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât
nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca
să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit,
am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit
lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia
clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe,
uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar
recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el
şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată;
acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în
tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează
singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur
pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi
niciodată de tine. Emil Cioran
vineri, 13 decembrie 2013
luni, 9 decembrie 2013
Altfel de colind…
Afară cerul plânge cu lacrimi ingheţate,
Padurea se imbracă in haine de craiasă
Şi toată lumea parcă se spală de păcate
Şi-i frig la mine-n suflet, deşi e cald in casă.
Iar vin colindătorii, miroase-a sărbătoare,
In brad steluţe roşii şi lumânări s-aprind
Privirea-mi inverzeşte uitându-mă in zare
Şi-o lacrimă pe gene-mi apare surâzând!
Şi râsul şi cu plânsul s-amestecă in mine,
Şi ziua şi cu noaptea s-aduna uneori,
Cuvintele se-neacă in dorul pentru tine,
Aştept să-ti crească aripi, spre mine ca să zbori.
SFARSIT DE AN
La geamuri florile nu mai sunt dalbe
Şi cânii latră-afară a pustiu
Pe cer s-aprind iar stelele in salbe
Dar totul pentru mine pare că-i târziu!
E iarnă! Se aud colindatori,
S-apropie-n paşi repezi noaptea dintre ani
Din ochii mei cad lacrimi până-n zori
Şi-i plumb la mine-n suflet in loc de “La multi ani!”
In jurul nostru-i veselie mare,
Dar vreau să fug, să mă ascund, să zbor,
Căci in timpane-mi sună tot mai tare
Atâtea vorbe grele care dor…!
Şi totul –mi pare straniu şi tarziu
In noapte se aprind steluţe albe;
La mine-n suflet e pustiu
Nici florile parcă nu mai sunt dalbe!
Pustiu
Ce singură poţi fi
când ţi se strecoara in suflet
presimţirea sfârşitului de toamna,
Când - precum parcul
si tu ai sufletul pustiu,
iar dezolarea
creionează singuratica silueta
a poetului
lunecând parcă aievea
pe clape de frunze sonore
ale imensului pian
care-i noiembrie acum
Bacovia, Bacovia…
miercuri, 2 octombrie 2013
SUNTEM DOAR O POVESTE!
Sa nu uitati in zborul vostru catre soare,
Prea mult de astru' sa v-apropiati,
Sa nu uitati ca fericirea doare,
Dar nici cu talpile sa n-o calcati!
Sa nu uitati, in prag de fericire,
O viata, o dorinta, o idee,
Sa nu uitati cuvantul "amintire",
Si nici sublimul zavorat sub cheie!
Sa nu uitati vesmantul alb, subtire,
Prea sfasiat de indoieli latente,
Pastrati o ie de nemarginire,
In care dorm iubirile prezente!
In marea inimii, atat de-adanca,
Sa cautati neincetat comori,
Asa cum albul val loveste-o stanca
Nu renuntati, chiar daca pierdeti uneori!
Sa nu uitati in curcubeu sa va-nveliti,
Si-n iarba cruda cu miros de glie,
Si nu uitati nicicand sa va iubiti,
C-un strop de cer apus si poezie!
Sa nu uitati, nimic din tot ce este
In viata asta suntem o poveste!
Prea mult de astru' sa v-apropiati,
Sa nu uitati ca fericirea doare,
Dar nici cu talpile sa n-o calcati!
Sa nu uitati, in prag de fericire,
O viata, o dorinta, o idee,
Sa nu uitati cuvantul "amintire",
Si nici sublimul zavorat sub cheie!
Sa nu uitati vesmantul alb, subtire,
Prea sfasiat de indoieli latente,
Pastrati o ie de nemarginire,
In care dorm iubirile prezente!
In marea inimii, atat de-adanca,
Sa cautati neincetat comori,
Asa cum albul val loveste-o stanca
Nu renuntati, chiar daca pierdeti uneori!
Sa nu uitati in curcubeu sa va-nveliti,
Si-n iarba cruda cu miros de glie,
Si nu uitati nicicand sa va iubiti,
C-un strop de cer apus si poezie!
Sa nu uitati, nimic din tot ce este
In viata asta suntem o poveste!
duminică, 29 septembrie 2013
CAND TACERILE MA DOR...
Cand tacerile ma dor
Gandurile toate scriu,
Murmurand, ametitor,
E devreme? E tarziu?
Si te-as vrea din nou aproape,
Sa te-alint, sa te ador,
Eu - aici, tu - prea departe,
Tu ma ceri, taceri ma dor!
Cand tacerile ma dor,
Mai apun, putin, in mine,
In prezent, in viitor?
Oare cum o fi mai bine?
Cand pe frunte ma alinta,
Parc-o mangaiere-n zbor,
Sa ma mint, sa ma mai minta,
Ca tacerile nu dor!
Cand tacerile ma dor,
Starnge-ma iar, langa tine,
De-as uita ca te ador,
N-as putea, fiindca mi-e bine!
De-as pleca, c-un tren de noapte,
Ca sa uit cat mi-e de dor,
Cata cale as strabate,
Tot tacerile ma dor!
Chiar de m-as opri in halte,
Sau m-as rataci usor,
M-ar izbi ca valuri 'nalte,
Tot tacerile ce dor!
N-ai sa stii, poate, vreodata,
Ca poti chiar, muri, de dor,
Ca-n iubire-adevarata,
Dor tacerile...Cat dor!
Gandurile toate scriu,
Murmurand, ametitor,
E devreme? E tarziu?
Si te-as vrea din nou aproape,
Sa te-alint, sa te ador,
Eu - aici, tu - prea departe,
Tu ma ceri, taceri ma dor!
Cand tacerile ma dor,
Mai apun, putin, in mine,
In prezent, in viitor?
Oare cum o fi mai bine?
Cand pe frunte ma alinta,
Parc-o mangaiere-n zbor,
Sa ma mint, sa ma mai minta,
Ca tacerile nu dor!
Cand tacerile ma dor,
Starnge-ma iar, langa tine,
De-as uita ca te ador,
N-as putea, fiindca mi-e bine!
De-as pleca, c-un tren de noapte,
Ca sa uit cat mi-e de dor,
Cata cale as strabate,
Tot tacerile ma dor!
Chiar de m-as opri in halte,
Sau m-as rataci usor,
M-ar izbi ca valuri 'nalte,
Tot tacerile ce dor!
N-ai sa stii, poate, vreodata,
Ca poti chiar, muri, de dor,
Ca-n iubire-adevarata,
Dor tacerile...Cat dor!
marți, 24 septembrie 2013
IN ZIUA-ACEEA, CE PLOUA!
Si ploaia surd canta pe totuar!
Pe-acel peron, uitat, de gara,
Promisiuni facute in zadar...
Si ma priveai, jenat, se pare,
Cand trenul inca se zarea,
In ochi tristetea-ti tremura
Si ce ploua! Ploua asa de tare!
Tacuta, ti-am intins umbrela,
Pe cand o lacrima din ochi cadea,
"Nu plang, m-a iritat dantela
E frig, am apa-n ochi, asa..."
Sfarsita-am intrebat "Exista- o EA?"
Si mi-ai raspuns: "A vrut sa plece..."
N-am insemnat decat "ceva",
Un strop de fericire rece!
Obrazul ud, galben pierit,
Am vrut, usor sa ti-l mangai,
Simteam ca esti nefericit,
Mi-as fi dorit sa mai ramai!
Am incercat zambind asa
Sa-ntind o mana catre tine,
Nu mai ploua si era bine,
Iar visu-mi palid apunea!
Te-ai dus cu ploaia ce se-oprea
Eu am ramas cu amintirea!
joi, 19 septembrie 2013
Daca as pleca
Dac' as pleca o zi, un an, o vesnicie ,
Cu mine ce a fost sau va sa fie,
M-as intreba in fiecare zi,
Cum lacrima s-a transformat in poezie?!
De as pleca, nu ma-ntreba unde mi-e vrerea,
De-mi pot afla, in taina, inflorirea,
Din vara, ce mi-a-mbratisat durerea,
Sa-mi cauti in zapezi, insufletirea!
De as pleca, ma-ntreaba unde-i zborul,
Daca m-as frange de mi-ar fi usor,
Ma inspaimanta doar nemuritorul,
Prea nesfarsitul si eternul dor!
De as pleca, ma-ntreb de-as mai trai,
Cu atatea vise, ce-au ramas in mine ,
Am auzit ca poti din dor muri,
Dar n-as risca sa nu ajung la tine!
Poate-i tarziu, dar stiu: vei intelege,
Nici vesnicia n-o sa ne dezlege!
Cu mine ce a fost sau va sa fie,
M-as intreba in fiecare zi,
Cum lacrima s-a transformat in poezie?!
De as pleca, nu ma-ntreba unde mi-e vrerea,
De-mi pot afla, in taina, inflorirea,
Din vara, ce mi-a-mbratisat durerea,
Sa-mi cauti in zapezi, insufletirea!
De as pleca, ma-ntreaba unde-i zborul,
Daca m-as frange de mi-ar fi usor,
Ma inspaimanta doar nemuritorul,
Prea nesfarsitul si eternul dor!
De as pleca, ma-ntreb de-as mai trai,
Cu atatea vise, ce-au ramas in mine ,
Am auzit ca poti din dor muri,
Dar n-as risca sa nu ajung la tine!
Poate-i tarziu, dar stiu: vei intelege,
Nici vesnicia n-o sa ne dezlege!
marți, 17 septembrie 2013
duminică, 15 septembrie 2013
sâmbătă, 7 septembrie 2013
UN COLT DIN TINE...
Si miroseam a vise si a tei,
Voiam atunci sa deslusim misterul,
Doar noi doi, mana-n mana pe alei!
Iti amintesti? Ne-am botezat cu frunze,
Si toamna ne-a-nsotit pan' la altar,
Si fluturi albi s-au asezat cununa
Sa consfinteasca-al unirii noastre dar
Si m-ai iubit cu trupul dezglolit
Cand luna se imbraca in dantele,
Si sufletu -mi stingher si rascolit
E-un univers de clipe paralele
De-am fi-nteles atunci ori ne-ar fi dat de stire,
Ca am ramas, straini, fara alai,
Bolnavi de imposibila iubire,
Si tributari acelui ultim rai!
Priveam adanc, atat de-nfiorata,
Cum dragostea ai zavorat sub cheie,
Din mica lumea noastra rasturnata,
N-a mai ramas macar o minina idee!
Nu cer prea mult, atat as vrea sa-mi dai:
Un colt din tine si-un minut de rai!
duminică, 1 septembrie 2013
TOAMNA IN GRADINA
Se scutură arar in cale,
Frunze de plopi si bate vant,
S – a asternut covorul moale
De frunze moarte pe pamant
Si stelele lucesc mai tare
Presară pulberea lor fină
Pe trandafiri cu frunze moarte
Şi pe sulfina din gradină.
Ca – ntr – o poveste, amintiri
Coboară, vraja să – i sporească
Grădinii – n care trandafiri
Au inceput ca sa paleasca.
Şi toamna lasă – n urma ei
Stropi prefăcuţi în bură fină,
E ploaie peste trandafiri,
Plâng florile de prin gradină.
Frunze de plopi si bate vant,
S – a asternut covorul moale
De frunze moarte pe pamant
Si stelele lucesc mai tare
Presară pulberea lor fină
Pe trandafiri cu frunze moarte
Şi pe sulfina din gradină.
Ca – ntr – o poveste, amintiri
Coboară, vraja să – i sporească
Grădinii – n care trandafiri
Au inceput ca sa paleasca.
Şi toamna lasă – n urma ei
Stropi prefăcuţi în bură fină,
E ploaie peste trandafiri,
Plâng florile de prin gradină.
A venit Toamna…
Mi-a fost atat de dor de acest anotimp, nu pentru ca ar fi cel mai frumos anotimp al anului, ci fiindca e anotimpul meu.., m-am nascut toamna si, darnica asa cum o stiu, mi-a imprumutat cate putin din ce i-a fost harazit ei: verdele-brun al primei frunze desprinse din ram, gandul hoinar si tristetea dulce-amara a zilelor ei! Prima zi de septembrie imi aduce in nari miros de coji de nuci si de crizanteme ciufulite, galbene. Iubesc covorul de frunze aramii pe care imi place sa pasesc discret, caci pe el niciodata nu raman urmele pasilor mei… vantul se joaca sagalnic in pletele mele, rostogolind frunzele ce se desprind lenes din ramuri, iar eu visez…
Fiecare toamna imi aduce aminte de tine…, da, ne-am cunoscut toamna…Iti amintesti cum mi-ai prins razele soarelui in suflet? Nici vantul, nici fnigul, nici ploile reci sau noroiul de la sfarsitul toamnei nu-mi vor schimba vreodata dragostea mea pentru acest anotimp! Voi fi vesnic indragostita de parfumul gutuilor galbene de la fereastra, de zambetul stins si stingher al soarelui care nu mai indrazneste sa staluceasca de frica norilor pusi pe plansete, de amestecul nedefinit de culori pe care niciun pictor nu ar putea sa-l imortalizeze pe o panza, asa cum reuseste Toamna sa-l zugraveasca pe panza tesuta anume pentru asta de mestera Vreme.
sâmbătă, 31 august 2013
MA DOARE...
Ma doare vis si trup ma doare,
Si amintire si splendoare,
Ma doare gand si dorul tau,
Ma dor si cer si curcubeu!
Iubirea nu e scrisa-n legi,
E peste cuget, peste fire,
Si douazeci de vieti intregi,
N-ai intelege o...iubire!
Eu ma-ntregesc doar in tacere,
In pacea visului ce sunt,
Si multe ceasuri de durere,
Am stins in vers, am spus in cant!
Ti-e dor de mine, o pustie,
Faptura care mai sunt eu.
Sunt ca o floare de pe-o ie,
Uitata-n colt, intr-un antreu!
Si-atata de departe esti,
Cand val de griji te intristeaza,
Nici daca taci, nici de vorbesti,
Nimic acum nu mai conteaza!
Doar gandul meu, stingher, in noapte,
Iti scrie-n goana lapidar,
"Macar vreo doua-trei cuvinte,
De-ai vrea sa scrii, mai scrie-mi iar!"
"Daca-ti sunt zilele senine,
Mi-e bine, chiar de nu-s cu tine!"
Si amintire si splendoare,
Ma doare gand si dorul tau,
Ma dor si cer si curcubeu!
Iubirea nu e scrisa-n legi,
E peste cuget, peste fire,
Si douazeci de vieti intregi,
N-ai intelege o...iubire!
Eu ma-ntregesc doar in tacere,
In pacea visului ce sunt,
Si multe ceasuri de durere,
Am stins in vers, am spus in cant!
Ti-e dor de mine, o pustie,
Faptura care mai sunt eu.
Sunt ca o floare de pe-o ie,
Uitata-n colt, intr-un antreu!
Si-atata de departe esti,
Cand val de griji te intristeaza,
Nici daca taci, nici de vorbesti,
Nimic acum nu mai conteaza!
Doar gandul meu, stingher, in noapte,
Iti scrie-n goana lapidar,
"Macar vreo doua-trei cuvinte,
De-ai vrea sa scrii, mai scrie-mi iar!"
"Daca-ti sunt zilele senine,
Mi-e bine, chiar de nu-s cu tine!"
marți, 27 august 2013
NU-MI PASA...
Nu-mi pasa de ma ploua cerul,
Nici soarele de ma incalzeste,
Imi pasa, sincer, de misterul,
Sufletului care ma iubeste!
Candva voiam ca sa-mi cladesc castele,
Sa strang avere, bogatii,
Acum privesc mai rar la stele,
Si vreau doar linistea din zori de zi!
Azi nu-mi pasa de onor, marire,
Vreau sa fiu eu, atata tot,
Cu gand senin si cu simtire,
Atat mi-e vrerea si socot!
Nu-mi pasa de cuvinte multe,
Spuse demult visand la stele,
Cu pasi fugari si urme frante
Ma odihnesc in gandurilor mele!
duminică, 25 august 2013
Sa nu lasati povestile nescrise...
Sa nu lasati povestile nescrise,
Nici vorbe nerostite, de mai sunt,
Si nu lasati ca sa va moara vise,
Ca doar, vremelnici suntem pe pamant!
Sculptati-va iubirile-n chenare,
Le desenati in suflete, cu dor,
Iubirile, de-au fost, la val de mare,
Si de oriunde-au fost, cu vraja lor!
Si feeria sufletelor pline,
Va insoteasca clipele, chemati,
In multe veri, cu amintiri sublime,
Sa fiti doi muguri albi, imbratisati!
Gând rătăcitor
Te iau cu mine-n viitor
Când distanţa mă sfâşie,
Pe tine gând rătăcitor,
Să-mi fii colţ de stâncă vie.
Iar flăcări de mă înconjor
Şi-amintirea de-i pustie,
Te iau cu mine-n viitor
Când distanţa mă sfâşie.
În mine cântă un izvor
Reînviind o simfonie
Peste lacrimi care dor,
Când distanţa mă sfâşie,
Te iau cu mine-n viitor...
sâmbătă, 24 august 2013
APROAPE - UN AN... FARA DE TINE..
Ma ning, iubite, florile de dor,
Si-o alta vara, am vazut cum vine,
Stiu c-ai fi vrut sa-mi fie mai usor,
Dar a trecut aproape-un an, fara de tine!
Si-atatea ploi au curs, iubite, peste mine,
Si multe nopti albastre, te-am asteptat in vis,
Nu stiu de am ramas, intreaga, fara tine,
Si care-a fost cuvantul...ce inca nu l-am scris!
Te-au troienit salcamii, cu alba floarea lor,
Candva, doar impreuna, le admiram podoaba,
Te-or troini, decenii, doar...amintirea lor,
Pe mine m-o durea plecarea ta si graba!
Si-am sa tresar, vremelnic, si-n alte vremi grabite,
De dorul tau, sperand c-ai sa mai vii, iubite!
NEVINDECARE
M-am vindecat, ma-ntreb, de neputinta,
Mai pot sa indraznesc sa infloresc?
Straina mi-e faptura si vointa,
As vrea sa zbor, dar aripi nu-mi mai cresc!
Eu nu m-am vindecat nici de nisipul,
Ce-l rascoleam cu talpile, la mare,
Si nu m-am vindecat de asfintitul,
Atator veri, cu nopti tulburatoare!
Eu nu m-am vindecat de asteptare,
De sensul unui vis ce nu exista,
Si nu m-am vindecat nici de mirare,
Si-ncerc ca sa zambesc, chiar daca-s trista!
Eu nu m-am vindecat de vraja serii,
Cand soarele se stinge-n asfintit,
Cand, iata, inflorira iara, merii,
Si nu m-oi vindeca, de tot ce am iubit!
Si-oriunde-ai fi, aproape, ori departe,
Intreaga boala, tu, barbate-mi esti,
Femeia e a vietuirii carte,
Dar cum sa fie, fara s-o iubesti?
Si tu existi, mereu mai vinovat,
Ca de iubirea ta, eu nu m-am vindecat!
miercuri, 21 august 2013
Gand pentru un pui de om...
Uneori ne intrebam prea mult... uneori credem ca stim si ceea ce nu
stim... uneori credem ca iubim fara sa iubim. Uneori, toate cararile duc
oriunde, de aceea este important sa alegi cararea care are inima.
sâmbătă, 17 august 2013
O SECUNDA
Iti cer doar o secunda, din ale tale...mii,
Iti cer doar o farama, din cerul tau, senin,
La umbra clipei tale sa pot a odihni,
Nelinistea-n tacere si dorul meu, putin!
Iti cer un strop de zambet, atunci cand ziua-ncepe,
Iti cer suav suras, atunci cand noaptea vine,
Si-ador s-aud iar glasu-ti, suav, sa ma intrebe...
Daca imi este sete, daca imi este bine!
Iti cer-un pic, culoare, un strop de curcubeu,
Iti cer, la tine-n vis, sa ma primesti deseara,
La geamul tau, tarziu, usor voi bate eu,
Privindu-te cum scrii... si fumul de tigara!
Iti cer sa stingi tigara, pe-un colt, in scrumiera,
Iti cer clementa fata... de slove si hartii,
Iar ale tale brate, tacuta bariera...
Le-adun pe langa tine, ca doua...vesnicii!
Sa-ti cer...nu vreau nimic, doar...tot ce imi vei da,
Secunda, sa ma bucur, de...inflorirea ta!
Iti cer doar o farama, din cerul tau, senin,
La umbra clipei tale sa pot a odihni,
Nelinistea-n tacere si dorul meu, putin!
Iti cer un strop de zambet, atunci cand ziua-ncepe,
Iti cer suav suras, atunci cand noaptea vine,
Si-ador s-aud iar glasu-ti, suav, sa ma intrebe...
Daca imi este sete, daca imi este bine!
Iti cer-un pic, culoare, un strop de curcubeu,
Iti cer, la tine-n vis, sa ma primesti deseara,
La geamul tau, tarziu, usor voi bate eu,
Privindu-te cum scrii... si fumul de tigara!
Iti cer sa stingi tigara, pe-un colt, in scrumiera,
Iti cer clementa fata... de slove si hartii,
Iar ale tale brate, tacuta bariera...
Le-adun pe langa tine, ca doua...vesnicii!
Sa-ti cer...nu vreau nimic, doar...tot ce imi vei da,
Secunda, sa ma bucur, de...inflorirea ta!
AM INVATAT SA IUBESC! ITI MULTUMESC!
Am sperat o viaţă întreagă. Îmi închipuiam mereu că te voi întâlni
cumva… nu conta unde. Speram să existe în lumea asta mare un loc unde
privirile noastre să se întâlnească şi să se topească una în alta… să se
atragă ca un magnet, de parcă ne-am cunoaşte de o viaţă. Te-am ţinut
adesea de mână, ca un strigăt de disperare şi singurătate.Te-am ţinut in
braţe pentru câteva minute şi mi-ai încălzit inima cu trupul tău cald,
topind şi ultima fărâmă de gheaţă.
Paşii mă poartă spre locul unde mi-aş dori să fim un singur “eu”… să ne sărutăm tandru, nesfârşit de lung, ca o ultima suflare. Să fie dragoste pură ca pentru prima oară, să retrăim fiecare mângâiere, fiecare picătură de sudoare sărutată. Iubiţi şi obosiţi, fericiţi şi disperaţi, să adormim îmbrăţişaţi, o clipa cât o viaţă.Langă tine am învăţat să-mi înving frica, îmbrăţişându-mi sufletul… încercând să presar petale pe rănile lui, prinzând amintirile în palme şi suflând zâmbet.Rătăcita în somn, am învăţat să îmi trăiesc visele. Soarele îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc. Picuri de lumină cad încet din cer,iar razele lui îmi mângâie sufletul secat de lacrimi. Simt cum fericirea îşi face loc în sufletul meu… uneori prin sărut, o caldă atingere şi-o singură privire de-a ta, pierzându-mă în limpezimea ochilor tăi.Privesc prin file de trecut. Multe s-au rupt, multe s-au şters, dar viaţa merge înainte, cartea mea rescrie orice moment, indiferent de timp şi sunt pe cale sa deschid un nou capitol, pe care mi-aş dori să-l scriem împreună. Simt în suflet cum dorul mă apasă… mă gândesc adeseori la clipe şi persoane ce ne-au acordat cândva minute, ore, zile, chiar şi ani din viaţa lor.Eu îmi doresc să îmi acorzi o viaţă! Noi căutăm mereu un scut şi un moment pentru a privi mereu în cartea din trecut. Acum zâmbim şi ne gândim că totul a trecut… am rămas doar cu amintirile… pagini ce se vor rupe din această carte. Ea însă rămâne şi e mereu răsfoită de sufletul care nu uită… o carte ce o deschidem şi o ascundem în sufletul nostru, căci amintirile nu mor, rămân mereu în gânduri ce hrănesc nopţile din prezent şi viitor.
Aş vrea să îmi curăţ şi să îţi curăţ sufletul, de praful greu al uitării şi al amintirilor cu iz de frunză uscată. Sufletele ne sunt precum două cochilii de scoici pe care dacă paşeşti din greşeală, se sfărâmă în mii de cioburi ce nu se mai pot lipi şi chiar dacă am face-o, nu ar mai fi ca la început, un ÎNTREG...
Nopţile, când sunt doar eu cu mine, ar trebui sa fii şi tu aici. Iubind, te caut zadarnic, reveria începe dinainte să adorm, iar somnul îmi anticipează visele în care te revăd şi în care tânjesc să-ţi fiu aproape.
Timpul în care nu suntem împreună e formă de plastic meschin umplută cu nisipul îndeletnicirilor mărunte. Plastic ce începe să-mi contureze întreaga fiinţă, dictând dimensiunea fiecărei zile, pentru că tu nu-mi mai eşti alături, iar eu sunt obligata să mă joc de-a viaţa... în lipsa ta...
Iar dimineaţile, imi scutur perna de aroma visului în care te-am ţinut în braţe şi de roua ochilor mei…
În fiecare zi mi-e dor de tine şi în genunchi te caut...
Paşii mă poartă spre locul unde mi-aş dori să fim un singur “eu”… să ne sărutăm tandru, nesfârşit de lung, ca o ultima suflare. Să fie dragoste pură ca pentru prima oară, să retrăim fiecare mângâiere, fiecare picătură de sudoare sărutată. Iubiţi şi obosiţi, fericiţi şi disperaţi, să adormim îmbrăţişaţi, o clipa cât o viaţă.Langă tine am învăţat să-mi înving frica, îmbrăţişându-mi sufletul… încercând să presar petale pe rănile lui, prinzând amintirile în palme şi suflând zâmbet.Rătăcita în somn, am învăţat să îmi trăiesc visele. Soarele îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc. Picuri de lumină cad încet din cer,iar razele lui îmi mângâie sufletul secat de lacrimi. Simt cum fericirea îşi face loc în sufletul meu… uneori prin sărut, o caldă atingere şi-o singură privire de-a ta, pierzându-mă în limpezimea ochilor tăi.Privesc prin file de trecut. Multe s-au rupt, multe s-au şters, dar viaţa merge înainte, cartea mea rescrie orice moment, indiferent de timp şi sunt pe cale sa deschid un nou capitol, pe care mi-aş dori să-l scriem împreună. Simt în suflet cum dorul mă apasă… mă gândesc adeseori la clipe şi persoane ce ne-au acordat cândva minute, ore, zile, chiar şi ani din viaţa lor.Eu îmi doresc să îmi acorzi o viaţă! Noi căutăm mereu un scut şi un moment pentru a privi mereu în cartea din trecut. Acum zâmbim şi ne gândim că totul a trecut… am rămas doar cu amintirile… pagini ce se vor rupe din această carte. Ea însă rămâne şi e mereu răsfoită de sufletul care nu uită… o carte ce o deschidem şi o ascundem în sufletul nostru, căci amintirile nu mor, rămân mereu în gânduri ce hrănesc nopţile din prezent şi viitor.
Aş vrea să îmi curăţ şi să îţi curăţ sufletul, de praful greu al uitării şi al amintirilor cu iz de frunză uscată. Sufletele ne sunt precum două cochilii de scoici pe care dacă paşeşti din greşeală, se sfărâmă în mii de cioburi ce nu se mai pot lipi şi chiar dacă am face-o, nu ar mai fi ca la început, un ÎNTREG...
Nopţile, când sunt doar eu cu mine, ar trebui sa fii şi tu aici. Iubind, te caut zadarnic, reveria începe dinainte să adorm, iar somnul îmi anticipează visele în care te revăd şi în care tânjesc să-ţi fiu aproape.
Timpul în care nu suntem împreună e formă de plastic meschin umplută cu nisipul îndeletnicirilor mărunte. Plastic ce începe să-mi contureze întreaga fiinţă, dictând dimensiunea fiecărei zile, pentru că tu nu-mi mai eşti alături, iar eu sunt obligata să mă joc de-a viaţa... în lipsa ta...
Iar dimineaţile, imi scutur perna de aroma visului în care te-am ţinut în braţe şi de roua ochilor mei…
În fiecare zi mi-e dor de tine şi în genunchi te caut...
Sa nu mai vii!
A trebuit sa
plec si-mi pare rau
Ti-am spus c-am sa ma-ntorc in alta vara,
Cand usa ai inchis in urma mea
Eu am ramas nauca langa scara
Ca sa mai plang un timp de dorul tau...
Si-am plans si pasul mi-l tineam pe loc,
Sa nu greseasca drumul, sa se-ntoarca
Caci nu m-ai fi-nteles atunci nicicum
Si singura-mi faceam curaj si parca,
Mi se parea mereu ca n-am noroc...
Trecut-a timp de-atunci, si-n alta vara
Te-am asteptat pe firul unui gand
Si te-am strigat pe fiecare val
Al marii care-mi amintea gemand
Ca am uitat sa-ti spun ...Sa nu mai vii!
Ti-am spus c-am sa ma-ntorc in alta vara,
Cand usa ai inchis in urma mea
Eu am ramas nauca langa scara
Ca sa mai plang un timp de dorul tau...
Si-am plans si pasul mi-l tineam pe loc,
Sa nu greseasca drumul, sa se-ntoarca
Caci nu m-ai fi-nteles atunci nicicum
Si singura-mi faceam curaj si parca,
Mi se parea mereu ca n-am noroc...
Trecut-a timp de-atunci, si-n alta vara
Te-am asteptat pe firul unui gand
Si te-am strigat pe fiecare val
Al marii care-mi amintea gemand
Ca am uitat sa-ti spun ...Sa nu mai vii!
Iubirea e un dar
Iubirea e un dar...Atunci cand suferi o data in viata crezi ca toata viata ta se
prabuseste si ca nimic nu te va mai face sa zambesti vreodata. Dar
intr-o buna zi vezi ca iti iese in cale un om pe care nu stii ce sa
faci: sa il iubesti sau sa il lasi de frica ca ti se va intampla din nou
ceea ce ai mai patit. In final acel om te va face sa zambesti din nou,
iar viata ta va avea iar rost.
Acel OM merita toata dragostea ta.joi, 8 august 2013
"As fi vrut sa apuc sa fiu floare, inainte sa ma nasc OM...,sau pasare, sau cantec. As fi avut astfel sansa de a ma ineca in culori si, cu putin noroc, sa nu mai fi incercat niciodata aceasta stare. M-as fi scutit de atata durere si suferinta, pentru ca, putinul "frumos" intalnit ca OM, l-as fi cunoscut oricum, pentru ca eu l-am vazut cu ochii sufletului, caci ai mei au fost plini de lacrimi de cand m-am nascut."
miercuri, 7 august 2013
Eminescu actualizat...
A fost odata ca-n povesti ,
A fost ...... de-ar mai fi iara ,
Din neamuri tracice , regesti ,
O preafrumoasa tara
Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele ,
Cum e icoana unui sfant
Si luna intre stele
Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla
Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma ,
Nu vad nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai si huma
Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana ,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana
Cantat-am graiul romanesc ,
Aceasta dulce limba ,
Dar astazi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba
Degeaba le-am lasat in dar
O ,, Doina ’’ sa tresara !
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara
Nici harta nu-i ca alte dati
Din Nistru pana-n Tisa ,
Moldova-i astazi jumatati .
CAT RAU FACUTU-NI-S-A !!!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie
Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar ,
Acum , n-aveti nici linguri !
O , biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata !
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata
Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii ,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii
Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din RAI in tari aride
Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala vistieria ,
Mai dati si ape si pamant
SI VINDETI ROMANIA !
Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda ,
Voi , azi ati scos-o la mezat ,
Strainii va inunda
Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine ,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine
Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita ,
Paduri de brazi ce va sunt frati
Si flori in poienita
Aveti o Delta ca-n povesti ,
Vedeti sa nu v-o fure !!!
Atatea ape , atatia pesti
Si nu mancati nici mure
Nici vii pe deal nu mai zaresti ,
Livezile se-uscara
Cand marul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara
Nu vine Mircea Cel Batran ,
Nici Stefan de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta !
Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin ,
De-atata delasare
Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-ntelege
De ani si ani cadeti in hau ,
Nimic nu va mai merge
RUSINE SA VA FIE-N VEAC
CA V-ATI TRADAT STRABUNII
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii !!!
Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala
Sa fiti doar simpli figuranti
In tara voastra goala !!!
Autor necunoscut
Transcris de pe nicepps.ro
A fost ...... de-ar mai fi iara ,
Din neamuri tracice , regesti ,
O preafrumoasa tara
Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele ,
Cum e icoana unui sfant
Si luna intre stele
Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla
Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma ,
Nu vad nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai si huma
Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana ,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana
Cantat-am graiul romanesc ,
Aceasta dulce limba ,
Dar astazi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba
Degeaba le-am lasat in dar
O ,, Doina ’’ sa tresara !
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara
Nici harta nu-i ca alte dati
Din Nistru pana-n Tisa ,
Moldova-i astazi jumatati .
CAT RAU FACUTU-NI-S-A !!!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie
Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar ,
Acum , n-aveti nici linguri !
O , biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata !
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata
Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii ,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii
Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din RAI in tari aride
Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala vistieria ,
Mai dati si ape si pamant
SI VINDETI ROMANIA !
Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda ,
Voi , azi ati scos-o la mezat ,
Strainii va inunda
Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine ,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine
Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita ,
Paduri de brazi ce va sunt frati
Si flori in poienita
Aveti o Delta ca-n povesti ,
Vedeti sa nu v-o fure !!!
Atatea ape , atatia pesti
Si nu mancati nici mure
Nici vii pe deal nu mai zaresti ,
Livezile se-uscara
Cand marul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara
Nu vine Mircea Cel Batran ,
Nici Stefan de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta !
Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin ,
De-atata delasare
Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-ntelege
De ani si ani cadeti in hau ,
Nimic nu va mai merge
RUSINE SA VA FIE-N VEAC
CA V-ATI TRADAT STRABUNII
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii !!!
Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala
Sa fiti doar simpli figuranti
In tara voastra goala !!!
Autor necunoscut
Transcris de pe nicepps.ro
sâmbătă, 27 iulie 2013
vineri, 26 iulie 2013
TANDRETE
Cu toate dorurile mele, surasul tau
Mi-ar raspunde luand forma sarutului?
Si atunci toata lumea s-ar minuna,
Intrebandu-se cine ar putea fi fericitul
Care ar merita o asemenea
Minunata..rasplata?
Numai noi doi insa vom sti cat am
Suspinat pentru aceasta .. tandrete secreta!
Reflexii în Oglinda
joi, 25 iulie 2013
Ploaia
Neonorate care se transforma apoi in lacrimi…
Ce inseamna prima picatura de ploaie ?
Un exemplu de daruire suprema pentru ca
Grauntele de nisip sa se preschimbe-n fir de iarba..
Ce inseamna fericirea? O multime de lacrimi
Asemenea primei picaturi de ploaie..
Si-atunci ochii mei de ce sunt atat de uscati?
SARUT
Împreunarea buzelor noastre a aprins focul sacru
Ispitind izgonirea noastra din lumea pagana, in raiul iubirii...
Gând...
miercuri, 24 iulie 2013
Harul suferintei
S-au inaltat stihuri nascute din durerea mea,
Iesind afara din priviri ca niste flacari inchise
In amintiri facute scrum, in inima racita ca o piatra.
Pe vremuri insa nu era asa, caci inima
Infiorata de un vulcan incins, esenta nemuririi
Noastre topita-n iubire, lumina in toata lumea,
Magia clipelor de amor pe care tu zambind
Mi le cereai sa le trasform prin harul meu
In poezie pentru toti dar.. fara nici-o suferinta..
Un gand...
Uneori doare...Dar care iubire e fara durere?
Ploua peste emotiile mele de floare salbateca Fugita din clanul cosmopolit al lumii de plastic.
Uneori plansetul ei doare. Dar care ploaie a iubirii
E fara durere? Care melancolie de toamna dispare?
Ploua in gand si trist fara tine, asa ca am implorat
Lacrima cerului sa spele amprenta tribala, sa stearga urmele
Ispitelor, sa-mi curga in inima numai iubirea de tine...
Simt nostalgia frunzelor cazute din gratia verdelui si chiar
Daca iubirea nu are legi, doar o foame salbateca de inimi
Impatimite, ii surad cat pot de tandru, caci ploaia aceea
M-a convertit cu drepturi depline ca adepta al tribului toamna…
marți, 23 iulie 2013
joi, 18 iulie 2013
Nu regret nimic...
Azi mi-am dat seama ca nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut, tot
ce-am gandit, toate actiunile mele au fost, intr-un fel, asumate. Asa am
decis, stiind foarte bine care sunt riscurile...sau daca sunt sau nu
riscuri...Iar cand am cazut, cand m-am lovit, chiar daca am plans, m-am ridicat si am luat-o de la capat pentru ca ..eu
am decis sa ma arunc in gol...goluri mici..goluri mari...
Am fost un copil rebel, o adolescenta visatoare, o femeie puternica, dar naiva pentru ca am crezut mereu in ideal, m-am aruncat cu ochii
inchisi in iubiri ce m-au sfaramat...,am trait printre straini...,am
muncit pana la epuizare...am crezut in oameni care nu meritau incredere
si m-am ferit de oameni care meritau totul...Mi-am luat viata la "misto"
traind cu impresia ca nimic nu ma doboara...,ma simteam
nemuritoare..,si mi-am trait viata cat am putut eu de frumos si de bine, desi uneori
am facut si greseli...dar pana si acelea mi-s dragi acum...pentru ca daca
mi-as renega greselile, m-as renega pe mine cumva....nu m-as accepta in
totalitate...si nu as putea trai cu gandul ca nu ma plac...
Am visat mult, am alergat dupa vise si le-am atins...de multe ori
s-au dovedit a fi doar baloane colorate de sapun...,dar..n-a
contat..,.frumoasa a fost lupta a ajunge la ele...,drumul...; sunt prea
incapatanata si orgolioasa si mult prea egoista...daca imi pun in cap
ceva lupt pana-n panzele albe sa reusesc...,nu e o lupta cu vointa sau
puterea celor din jur...e o lupta cu mine insami...,daca te vreau pe tine,
lupt pentru tine doar ca sa-mi demonstrez ca te pot avea...apoi, pentru
ca stiu ca te pot avea...simt cum devii, intr-un mod ciudat,parte din
mine si nu-ti mai dau drumul niciodata...Esti..cumva EU, imi curgi prin
vene pentru ca dorindu-te devii cumva...EU.
Sa nu regreti nimic din ce ai facut cu buna stiinta! Fii corect
si sincer cu tine! Nu fugi ca un las acum ascunzandu-te-n pareri de rau!
Infrunta-le, daca le ai! Lupta-te cu tine si invinge-le! Zambeste! Privind acum in urma, cu mintea limpede, cu gandurile linistite si
mature...imi dau seama ca atata vreme cat iti poti asuma raul de
dupa...in sensul in care sa poti duce consecintele pe umeri fara sa devii
garbovit, sa le cari cu capul si privirea sus, sa le duci privind in
ochii celor din jur, nu in pamant...,poti face cam tot ce vrei cu tine
si cu viata ta.
Nu spun sa te mandresti cu greselile tale, ci sa te mandresti ca
ai avut curajul, ca la un moment dat in viata ta, sa alegi, sa iei o
decizie, nu conteaza ca ai ales prost, va veni vremea cand vei lua o
decizie buna. Important este sa ai curajul sa alegi pentru tine, sa nu
stai pe loc, fricos...Nu ma mandresc cu greselile mele, dar nici nu mi-e
rusine cu ele...Mi le-am asumat cu mult timp in urma...,chiar de atunci de
cand inca nu fusesera facute...Imi asum si greselile viitoare, cele pe
care le voi mai face fata de mine...
Dar sunt si momente cand cedez si nu ma impac cu ele, cum nu ma
impac cu mine cea de acum si cea de atunci...,sunt momente cand ma cert,
cand ma pun la zid, cand ma calc in picioare..Asta este singurul lucru
de care mi-e rusine...atunci cand fac asta sunt slaba si lasa si ma simt
un om de nimic...pentru ca ma cert acum, cand e atat de tarziu, pentru
greselile asumate atunci. Si daca mi le-am asumat de ce vin clipe cand
ma cert? Nu mi le-am asumat suficient? Poti sa-ti asumi ceva pe
jumatate? Sau doar cand ti-e bine?Iar apoi sa te razgandesti ...dupa ce
faptul e consumat? Nu...Si atunci, ce mama dracului, ma tot smiorcai ca o
proasta?
vineri, 12 iulie 2013
Sunt obosita...
Sunt obosita, prea obosita. Somnul e inutil. Am auzit ca naste monstri.
Da, stiu - al ratiunii. Dar parca poti sa stii ca alt somn e mai sigur?
Oboseala mea e in suflet. Am luat tot soiul de sfaturi de bune, dar leac
n-am gasit. Am cautat in carti. Nicaieri nu-i. Uneori am avut senzatia
ca ASTA-I !!! Dar n-a fost. Decat o alta iluzie spulberata. Si-am pornit
iar la drum. Mereu mai obosita. Mereu cu speranta mai ofilita. Se spune
ca moare ultima. Si dupa aceea?
miercuri, 10 iulie 2013
Pentru fericirea ta!
Nu...
sâmbătă, 6 iulie 2013
Octavian Paler
“Ati simtit vreodata ca vi se face frig de
dor ? Eu da. De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi
revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul, un zambet inocent si
cald care vorbea si tacand, o imbratisare care mi-a daruit toata caldura
ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima .
Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca
muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care
iubeste aceeasi muzica, in nopti tarzii de primavara ? Eu da. In tacerea
din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea, pentru o
apropiere imposibila, deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba
mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare
ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza, pasarile ce vin pana-n
fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am
nevoie, copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de
ploaie, un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care
a-nvatat-o.
Ati simtit cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar
vrea sa planga de neputinta si de dor ? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca
din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi
rostite ? Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e, mult prea
departe? Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu
pot incanta auzul celui drag ?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de
ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau
niciodat? Eu da.
Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca
linistit pe fata. Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are? Ne ajuta, ele,
lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet? Voi ce spuneti? De ce nu
ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar tebui sa le iubim? Dar mai e loc
pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima? Voi ce credeti? Si
timp? Dusmanul nostru cel mai de temut? Poate ca da, poate ca nu. Voi afla
raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun? Poate ca da,
poate ca nu. Dar eu voi astepta, aici, in cercul meu de ganduri ce ma
inunda cu miile in fieece minut. Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai
vina niciodata. Sau ma insel? Si daca se va-ntoarce? Va fi mai bun si cu-o
idee mai increzator? Mai putin stapanit de-o teama pe care, culmea eu
am intuit-o, ba mai rau,am si-nteles-o? Poate ca da,poate ca nu.Ideea e
ca eu voi astepta si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de
fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt
pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat
de frig....de dor. "
Octavian Paler
Gandul de azi
Nu de Dumnezeu ma tem,
fiindca e atotbun, ci de mine insumi;
liber si rau fiind...
pot sa nu-i deschid usa!
N.Steinhardt.
joi, 4 iulie 2013
Unui nedescoperit călător
semne clipesc cu ochi și răzbună absențe
și calcă dureri acolo unde cu lebede au murit
cu gânduri dezlipite din închipuiri trezesc raze din nou
în ultima lumină prin cine știe ce minune să devină în lege om
odinioară copii se jucau, pe sub geam se sărutau și vârfuri lunecau pe cruce
mergeau cu rândul să pună urme și e bine să-ți spun când am putere
de pe margini de vis n-o să-ți mai scriu
dă-mi talentul de magie și suflă-mi litere de poet la adresa care încet dispare
n-am timp să prind vederea ascunsă
și taie felii în lumini cu degete alungite și întoarce cheia în ușa banală
strecor pe ogor un fel de grâu ca floarea soarelui să crească
să învăț ca o singură Eva- nsoțirea în lume de soartă
n-am de unde să știu despre începutul de viață
și plânsă de înger femeia să meargă la râu taină de om să nască
setea-mi oprește ape peste aripi și face cuib cu numele tău
valuri poartă fluturi și păsări și beau
până unde mi-ai devenit măr verde și ca un zeu
în tăcere m-ai iubit
și calcă dureri acolo unde cu lebede au murit
cu gânduri dezlipite din închipuiri trezesc raze din nou
în ultima lumină prin cine știe ce minune să devină în lege om
odinioară copii se jucau, pe sub geam se sărutau și vârfuri lunecau pe cruce
mergeau cu rândul să pună urme și e bine să-ți spun când am putere
de pe margini de vis n-o să-ți mai scriu
dă-mi talentul de magie și suflă-mi litere de poet la adresa care încet dispare
n-am timp să prind vederea ascunsă
și taie felii în lumini cu degete alungite și întoarce cheia în ușa banală
strecor pe ogor un fel de grâu ca floarea soarelui să crească
să învăț ca o singură Eva- nsoțirea în lume de soartă
n-am de unde să știu despre începutul de viață
și plânsă de înger femeia să meargă la râu taină de om să nască
setea-mi oprește ape peste aripi și face cuib cu numele tău
valuri poartă fluturi și păsări și beau
până unde mi-ai devenit măr verde și ca un zeu
în tăcere m-ai iubit
Gânduri hoinare de iulie
din frunze neînțelese fluier
și-un cald amurg mă pătrunde
la mal înflăcărat de valuri muribunde
cu teama în piep căzută stingher
aș vrea un cer pe cerul gurii
cu stele țâșnitoare din înalt venite
lumini învinse lacrime câmpiilor aurite
când note caut pe crugul arcuirii
și-un cald amurg mă pătrunde
la mal înflăcărat de valuri muribunde
cu teama în piep căzută stingher
aș vrea un cer pe cerul gurii
cu stele țâșnitoare din înalt venite
lumini învinse lacrime câmpiilor aurite
când note caut pe crugul arcuirii
Bacalaureat 2013: Cele mai tari perle
Ne-am obisnuit deja ca in ultimii ani, elevi care sustin
bacalaureatul sa ne surprinda cu perle din ce in ce mai ciudate, mai
neobisnuite si mai frapante
Stam si ne gandim unde vom ajunge daca se va continua in acest stil? Si ajungem la o vorba din batrani care spune cam asa :"pai maica, pe vremea mea, lucrurile erau altfel".
Nu am eu varsta unei bunicute, nici pe departe, dar lucrurile se agraveaza din ce in ce mai mult, superficialitatea pare sa domine toate domeniile de activitate, si chiar societatea ca intreg tinde sa devina din ce in ce mai superficiala.
Dar cam atat cu filisofia mea despre lucruri marete si probleme sociale. Va las acum sa va distrati cu cele mai ciudate perle ale bancului din acest an.
1. "Modelul meu in viata este Gigi Becali, in afara de faza cu puscaria".(sursa Click.ro)
2. "Botezatu este un model in viata pentru orice fiinta pentru ca el ia fete din viata reala si le duce si le imbraca la Bucuresti si pe unele chiar mai adanc in Europa".(sursa Ziare.com)
3. "Ann avea niste trasaturi de gen epic. Era epica. Sebastian era mai putin epic desi avea potential intrucat ii placeau pozele, dar e mai mult curentul liric". sursa HotNews.ro)
4. "Cu trup si suflet inseamna a avea incredere intr-o persoana care te-a patruns". (sursa Evz.ro)
5. "Poetul avea o fixtia pe poza lui Ann pentru ca atuncea, in vechime nu era Facebook ca sa vada toate panaramele dezbracate pe toti pereti. Si ea perversa o lasat poza ei in vitrina la foto pe unde stia ca trece poetul". (sursa ZiarulDeIasi.ro)
Stam si ne gandim unde vom ajunge daca se va continua in acest stil? Si ajungem la o vorba din batrani care spune cam asa :"pai maica, pe vremea mea, lucrurile erau altfel".
Nu am eu varsta unei bunicute, nici pe departe, dar lucrurile se agraveaza din ce in ce mai mult, superficialitatea pare sa domine toate domeniile de activitate, si chiar societatea ca intreg tinde sa devina din ce in ce mai superficiala.
Dar cam atat cu filisofia mea despre lucruri marete si probleme sociale. Va las acum sa va distrati cu cele mai ciudate perle ale bancului din acest an.
1. "Modelul meu in viata este Gigi Becali, in afara de faza cu puscaria".(sursa Click.ro)
2. "Botezatu este un model in viata pentru orice fiinta pentru ca el ia fete din viata reala si le duce si le imbraca la Bucuresti si pe unele chiar mai adanc in Europa".(sursa Ziare.com)
3. "Ann avea niste trasaturi de gen epic. Era epica. Sebastian era mai putin epic desi avea potential intrucat ii placeau pozele, dar e mai mult curentul liric". sursa HotNews.ro)
4. "Cu trup si suflet inseamna a avea incredere intr-o persoana care te-a patruns". (sursa Evz.ro)
5. "Poetul avea o fixtia pe poza lui Ann pentru ca atuncea, in vechime nu era Facebook ca sa vada toate panaramele dezbracate pe toti pereti. Si ea perversa o lasat poza ei in vitrina la foto pe unde stia ca trece poetul". (sursa ZiarulDeIasi.ro)
Dintre putinele lucruri importante…
In timp ce se afla in parc o femeie se aseza langa un barbat pe o banca,in apropierea unui loc de joaca.
“Acela este baiatul meu”,spuse ea,aratand cu degetul catre un baietel
imbracat intr-un tricou rosu.”E un baiat grozav”,spuse omul,”Aceea este
fiica mea,cea de pe bicicleta,cu rochita alba”,apoi uitandu-se catre
ceas spuse: “Hai Melissa,e timpul sa mergem”
..ea se opri din pedalat spunand:”Inca cinci minute tata,te roooog!”
Barbatul incuvinta si ii permise cu un gest sa continue .
..dupa 5 minute barbatul spuse din nou: “Melissa,au trecut cele 5 minute,e timpul sa mergem”
Fetita veni in apropierea tatalui spunand:”inca cinci minute ,doar cinci,te roog”
Barbatul incuvinta cu un zambet,urmat de replica doamnei de langa..
“Cu siguranta sunteti un parinte rabdator”
Omul zambi si apoi spuse:”Fratele ei mai mare Tommy a fost omorat de
un sofer beat in timp ce se plimba cu bicicleta in apropiere.N-am
petrecut foarte mult timp cu Tommy si acum as da orice pentru inca macar
5 minute cu el si mi-am propus sa nu fac aceasi greseala cu Melissa.Ea
crede ca a mai castigat 5 minute de mers cu bicicleta dar adevarul e ca
eu am castigat 5 minute privind-o cum se joaca”
..viata e doar o insiruire de prioritati, ale tale care sunt?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)