Nu regret nimic...

Azi mi-am dat seama ca nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut, tot ce-am gandit, toate actiunile mele au fost, intr-un fel, asumate. Asa am decis, stiind foarte bine care sunt riscurile...sau daca sunt sau nu riscuri...Iar cand am cazut, cand m-am lovit, chiar daca am plans, m-am ridicat si am luat-o de la capat pentru ca ..eu am decis sa ma arunc in gol...goluri mici..goluri mari...

Am fost un copil rebel, o adolescenta visatoare, o femeie puternica, dar naiva pentru ca am crezut mereu in ideal,  m-am aruncat cu ochii inchisi in iubiri ce m-au sfaramat...,am trait printre straini...,am muncit pana la epuizare...am crezut in oameni care nu meritau incredere si m-am ferit de oameni care meritau totul...Mi-am luat viata la "misto" traind cu impresia ca nimic nu ma doboara...,ma simteam nemuritoare..,si mi-am trait viata cat am putut eu de frumos si de bine, desi uneori am facut si greseli...dar pana si acelea mi-s dragi acum...pentru ca daca mi-as renega greselile, m-as renega pe mine cumva....nu m-as accepta in totalitate...si nu as putea trai cu gandul ca nu ma plac...

Am visat mult, am alergat dupa vise si le-am atins...de multe ori s-au dovedit a fi doar baloane colorate de sapun...,dar..n-a contat..,.frumoasa a fost lupta a ajunge la ele...,drumul...; sunt prea incapatanata si orgolioasa si mult prea egoista...daca imi pun in cap ceva lupt pana-n panzele albe sa reusesc...,nu e o lupta cu vointa sau puterea celor din jur...e o lupta cu mine insami...,daca te vreau pe tine, lupt pentru tine doar ca sa-mi demonstrez ca te pot avea...apoi, pentru ca stiu ca te pot avea...simt cum devii, intr-un mod ciudat,parte din mine si nu-ti mai dau drumul niciodata...Esti..cumva EU, imi curgi prin vene pentru ca dorindu-te devii cumva...EU.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut cu buna stiinta! Fii corect si sincer cu tine! Nu fugi ca un las acum ascunzandu-te-n pareri de rau! Infrunta-le, daca le ai! Lupta-te cu tine si invinge-le! Zambeste! Privind acum in urma, cu mintea limpede, cu gandurile linistite si mature...imi dau seama ca atata vreme cat iti poti asuma raul de dupa...in sensul in care sa poti duce consecintele pe umeri fara sa devii garbovit, sa le cari cu capul si privirea sus, sa le duci privind in ochii celor din jur, nu in pamant...,poti face cam tot ce vrei cu tine si cu viata ta.

Nu spun sa te mandresti cu greselile tale, ci sa te mandresti ca ai avut curajul, ca la un moment dat in viata ta, sa alegi, sa iei o decizie, nu conteaza ca ai ales prost, va veni vremea cand vei lua o decizie buna. Important este sa ai curajul sa alegi pentru tine, sa nu stai pe loc, fricos...Nu ma mandresc cu greselile mele, dar nici nu mi-e rusine cu ele...Mi le-am asumat cu mult timp in urma...,chiar de atunci de cand inca nu fusesera facute...Imi asum si greselile viitoare, cele pe care le voi mai face fata de mine...

Dar sunt si momente cand cedez si nu ma impac cu ele, cum nu ma impac cu mine cea de acum si cea de atunci...,sunt momente cand ma cert, cand ma pun la zid, cand ma calc in picioare..Asta este singurul lucru de care mi-e rusine...atunci cand fac asta sunt slaba si lasa si ma simt un om de nimic...pentru ca ma cert acum, cand e atat de tarziu, pentru greselile asumate atunci. Si daca mi le-am asumat de ce vin clipe cand ma cert? Nu mi le-am asumat suficient? Poti sa-ti asumi ceva pe jumatate? Sau doar cand ti-e bine?Iar apoi sa te razgandesti ...dupa ce faptul e consumat?  Nu...Si atunci, ce mama dracului, ma tot smiorcai ca o proasta?