Unui nedescoperit călător

semne clipesc cu ochi și răzbună absențe
și calcă dureri acolo unde cu lebede au murit
cu gânduri dezlipite din închipuiri trezesc raze din nou
în ultima lumină prin cine știe ce minune să devină în lege om
odinioară copii se jucau, pe sub geam se sărutau și vârfuri lunecau pe cruce
mergeau cu rândul să pună urme și e bine să-ți spun când am putere
de pe margini de vis n-o să-ți mai scriu
dă-mi talentul de magie și suflă-mi litere de poet la adresa care încet dispare
n-am timp să prind vederea ascunsă
și taie felii în lumini cu degete alungite și întoarce cheia în ușa banală
strecor pe ogor un fel de grâu ca floarea soarelui să crească
să învăț ca o singură Eva- nsoțirea în lume de soartă
n-am de unde să știu despre începutul de viață
și plânsă de înger femeia să meargă la râu taină de om să nască
setea-mi oprește ape peste aripi și face cuib cu numele tău
valuri poartă fluturi și păsări și beau
până unde mi-ai devenit măr verde și ca un zeu
în tăcere m-ai iubit