duminică, 29 septembrie 2013

CAND TACERILE MA DOR...

Cand tacerile ma dor
Gandurile toate scriu,
Murmurand, ametitor,
E devreme? E tarziu?

Si te-as vrea din nou aproape,
Sa te-alint, sa te ador,
Eu - aici, tu - prea departe,
Tu ma ceri, taceri ma dor!

Cand tacerile ma dor,
Mai apun, putin, in mine,
In prezent, in viitor?
Oare  cum o fi mai bine?

Cand pe frunte ma alinta,
Parc-o mangaiere-n zbor,
Sa ma mint, sa ma mai minta,
Ca tacerile nu dor!

Cand tacerile ma dor,
Starnge-ma iar, langa tine,
De-as uita ca te ador,
N-as putea, fiindca mi-e bine!

De-as pleca, c-un tren de noapte,
Ca sa uit cat mi-e de dor,
Cata cale as strabate,
Tot tacerile ma dor!

Chiar de m-as opri in halte,
Sau m-as rataci usor,
M-ar izbi ca valuri 'nalte,
Tot tacerile ce dor!

N-ai sa stii,  poate, vreodata,
Ca poti chiar, muri, de dor,
Ca-n iubire-adevarata,
Dor tacerile...Cat dor!

marți, 24 septembrie 2013

IN ZIUA-ACEEA, CE PLOUA!


In ziua-aceea, ne ploua.
Si ploaia surd canta pe totuar!
Pe-acel peron, uitat, de gara,
Promisiuni facute in zadar...

Si ma priveai, jenat, se pare,
Cand trenul inca se zarea,
In ochi tristetea-ti tremura
Si ce ploua! Ploua asa de tare!

Tacuta, ti-am intins umbrela,
Pe cand o lacrima din ochi cadea,
"Nu plang, m-a iritat dantela
E frig, am apa-n  ochi, asa..."


Sfarsita-am intrebat "Exista- o  EA?"
Si mi-ai raspuns: "A vrut sa plece..."
N-am insemnat decat  "ceva",
Un strop de fericire rece!

Obrazul ud, galben pierit,
Am vrut, usor sa ti-l mangai,
Simteam ca esti nefericit,
Mi-as fi dorit sa mai ramai!

Am incercat  zambind asa
Sa-ntind o mana catre tine,
Nu mai ploua  si era bine,
Iar visu-mi palid  apunea!

Te-ai dus cu ploaia  ce se-oprea
Eu am ramas cu amintirea!

joi, 19 septembrie 2013

Daca as pleca

Dac' as pleca o zi, un an, o vesnicie ,
Cu mine ce a fost sau va sa fie,
M-as intreba in fiecare zi,
Cum lacrima s-a transformat in poezie?!

De as pleca,  nu ma-ntreba unde mi-e vrerea,
De-mi pot afla, in taina, inflorirea,
Din vara, ce mi-a-mbratisat durerea,
Sa-mi cauti in zapezi, insufletirea!

De as pleca, ma-ntreaba unde-i zborul,
Daca m-as frange de mi-ar fi usor,
Ma inspaimanta doar nemuritorul,
Prea nesfarsitul si eternul dor!

De as pleca, ma-ntreb de-as mai trai,
Cu atatea vise, ce-au ramas in mine ,
Am auzit ca poti din dor muri,
Dar n-as risca sa nu ajung la tine!

Poate-i tarziu, dar stiu: vei intelege,
Nici vesnicia n-o sa ne dezlege!

marți, 17 septembrie 2013

duminică, 15 septembrie 2013

Am reusit sa uit tot ce- a durut. Am întors pagina si am spus: "A trecut!".

sâmbătă, 7 septembrie 2013

UN COLT DIN TINE...


 
Iti amintesti?  Ne inveleam  cu cerul,
Si miroseam a vise si a tei,
Voiam atunci sa deslusim misterul,
Doar noi doi, mana-n mana pe alei!

Iti amintesti? Ne-am botezat cu frunze,
Si toamna ne-a-nsotit pan' la altar,
Si fluturi albi s-au asezat cununa
Sa consfinteasca-al unirii noastre dar

Si m-ai iubit cu trupul dezglolit
Cand luna se imbraca in dantele,
Si sufletu -mi stingher  si rascolit
E-un univers de clipe paralele

De-am fi-nteles atunci  ori ne-ar fi dat de stire,
Ca am ramas, straini, fara alai,
Bolnavi de imposibila iubire,
Si tributari acelui ultim rai!

Priveam adanc, atat de-nfiorata,
Cum dragostea ai  zavorat sub cheie,
Din mica  lumea noastra rasturnata,
N-a mai ramas macar o minina  idee!

Nu cer prea mult, atat as vrea sa-mi dai:
Un colt din tine si-un minut de rai!

duminică, 1 septembrie 2013

TOAMNA IN GRADINA

Se scutură arar in cale,
Frunze de plopi si bate vant,
S – a asternut covorul moale
De frunze moarte pe pamant

Si stelele lucesc mai tare
Presară pulberea lor fină
Pe trandafiri cu frunze moarte
Şi pe sulfina din  gradină.

Ca – ntr – o poveste, amintiri
Coboară, vraja să – i sporească
Grădinii – n care trandafiri
Au inceput ca sa paleasca.

Şi toamna lasă – n urma ei
Stropi prefăcuţi în bură fină,
E ploaie peste trandafiri,
Plâng florile  de prin gradină.

A venit Toamna…


Mi-a fost atat de dor de acest anotimp, nu pentru ca ar fi cel mai frumos anotimp al anului, ci fiindca e anotimpul meu.., m-am nascut toamna si, darnica asa cum o stiu, mi-a imprumutat cate putin din ce i-a fost harazit ei: verdele-brun al primei frunze desprinse din ram, gandul hoinar si tristetea dulce-amara a zilelor ei! Prima zi de septembrie imi aduce in nari miros de coji de nuci si de crizanteme ciufulite, galbene. Iubesc covorul de frunze aramii pe care imi place sa pasesc discret, caci pe el niciodata nu raman urmele pasilor mei… vantul se joaca sagalnic in pletele mele, rostogolind frunzele ce se desprind lenes din ramuri, iar eu visez…

Fiecare toamna imi aduce aminte de tine…, da, ne-am cunoscut toamna…Iti amintesti cum mi-ai prins razele soarelui in suflet? Nici vantul, nici fnigul, nici ploile reci sau noroiul de la sfarsitul toamnei nu-mi vor schimba vreodata dragostea mea pentru acest anotimp! Voi fi vesnic indragostita de parfumul gutuilor galbene de la fereastra, de zambetul stins si stingher al soarelui care nu mai indrazneste sa staluceasca de frica norilor pusi pe plansete, de amestecul nedefinit de culori pe care niciun pictor nu ar putea sa-l imortalizeze pe o panza, asa cum reuseste Toamna sa-l zugraveasca pe panza tesuta anume pentru asta de mestera Vreme.


Sa va  fie Toamna lina si frumoasa!autumn011134vipics.jpg