miercuri, 3 iulie 2013

A fost odata....

"cerul
imi este adormit
si nu stiu
daca ochii tai
imi vor mai lumina
marginea prapastiei
cand vei veni
poate va fi fost
prea tarziu" (P.D.)

Am vrut sa-ti scriu numele
pe un nor
pe care credeam ca-l ating
si sa gasesc izvorul curcubeului.
Te intreb si azi, cu uimire
de ce culorile sunt aceleasi?

"Priveste iarna cum ne-a-ncercuit
Petale reci de gheaţă ne intinde...
Noi suntem inca pe aici  ,,vrăjitorind"
De dragoste si de-nviat cuvinte...
Bun venit, Kristin...dacă aş fi pentru o secundă stăpân peste trecerea secundelor in nefiinţă, mi-ar plăcea să iti dăruiesc un fulg de veşnicie ... ar fi cadoul meu de bun venit-mai preţios decât oricare alt dar..." (P.D)

Te-am cerut cerului. te-am cerut luminii,
lui Dumnezeu insusi m-am rugat sa mi te dea.
Dar, intalnindu-te, am uitat si mangaierile si cuvintele.
Am ramas cu teama de a nu te pierde.
Si in fiecare zi am trait durerea si fericirea de a te vedea
fara a te atinge, de a-ti vorbi fara a-ti spune.


SALA OGLINZILOR
...pierdut printre cioburi de oameni-imi adun sufletul din spinul urias de gheata care a inghitit curcubeul si ma recladesc din PIATRĂ-CIOB DE GHEAŢĂ-CIOB DE PIATRĂ... Nu imi amintesc cine sunt !!!(P.D.)


 Mă arde depărtarea...

Mă arde depărtarea
Dintre mine şi gândurile tale,
Zenitul ţi-a nins pe tâmple
Ură, iubire şi uitare.
Imi invelesc durerea-n umbre
Şi-n fiecare seara
Departe devine şi mai departe
Şi atunci imi intind aripile
Şi zbor rătăcind prin vise
Si imi ascund singurătatea.
Trăind eternităţi de-o clipa,
Adorm pe marginea norilor,
Dar dimineaţa mă inspăimânt
Intrebandu-mă ce se intamplă cu stelele…
Şi iaraşi pun şirag de lăcrămioare suferinţei
Şi călătoresc in ochii tai
Incercând sa desluşesc
Un chip bănuit, neştiut încă
Căruia vreau să-i prind conturul
Şi mi-e teamă
Să nu inchizi ochii in jocă…
In taina nopţilor tăcute,
Când toate visele s-au stins,
Intoarce-te si-adună petalele pierdute...
Când clipele se pierd mai greu
Tu incă mă mai chemi pe nume
Şi incă-mi mai sopteşti:
"Mi-aşa de dor de tine!"


Mi-ar fi placut sa-ti fiu un cuvant
Sa fiu un cuvant singular...un singur cuvant
Sa renunt apoi
La starea mea de cuvant...sihastru
PS:  Si mi-ar mai fi placut sa fiu un cuvant
De care sa le fie dor
Celorlalte cuvinte ale tale...(P.D)



Mai poti iubi ?
Zapada lumii o simt pe umeri
E atat de frig !
Sa fie raza lunii ce ti-a spintecat privirea?
Ori chipul trist - prea trist
Ce mainile-mi ingheata
Si-mi tulbura simtirea ???
Imprastie miresme inca adierea de vorbe...
Iar sufletu-i plecat ...departe...
Acolo unde dragostea nu-i un pacat !!!
Cu buze mici zapada ne inseala
Să ninga, deci cu tine...şi să se aştearnă ...(P.D)

Maree

Tu esti singura mea speranta facuta pod
la fiecare intrare in ceata...
cum nu auzi raspandirea fiintei mele pe tarmul tau ?
Fara tine sunt parasit de reazemul intelesului
Si nu mai stiu sa inapoiez cerului pierdutele stele
Iata-sperantele doua cate doua se intorc la cuib
Si bratele mele in locul tau cuprind tristetea...(P.D)

Rugă târzie
Mi-au ruginit pleoapele
Incremenite pe fluturii tai departe
As vrea sa le fac un semn
Dar nu l-ar mai intelege
Si-ar fi tarziu sa-i strig...
mi-e glasul
piatra zdrobita
de cad am varsat
albastrul
si am zadarnicit astfel
INFINITUL
Iti omagiez venirea
cu jerbe de magnolii
Poate sfasierea lor
Iti va intoarce din cale
Fluturii rataciti...(P.D)


Faleze cu margini abrupte,
Sentimentele mele,
Cad in prăpastia fără fund a tăcerii
Stropi cadentaţi de gand
Straluciri de ideal
Se risipesc intr-un noian de intrebări.

Coloane de liniste strivesc rece-cuvantului puterea si sperantei-placerea
Ma satur de NU si te strig
SPIN-FLUVIU-TUMULT-din cauza de NOI.
Muzică de tine...TACEREA (P.D.)

În fiecare zi astept să-mi desfăşor aripile ...şi să plec . Mai ales cand cerul este senin ... si, cineva, departe, imi face semne...si mi-e milă de tine - că n-ai cunoscut furtuna decat aici, pe pământ ...(P.D.)

LUMINA
Lumina-i o pasăre oarbă
Nu ştie decât să cheme,
Prelung cântec de dragoste
Intre două destine
Unul urcă incet,
spre dreapta primilor sfinţi,
Celălalt se roteşte
Oscilând,
Cârmaci stângaci, obosit,
Lumina poate pătrunde
In lumea Tăcerii
Şi bocetul ei se aude
In fiece noapte,
Lepădându-si, una câte una,
Aripile.

Urcuş
Vrei...
să ne fim
unul
celuilalt
reazem
în cresterea
spre
lumină
întâmpinare
împletită
verde
crud
înflorire
fertilă
spre
auriul
dimensiune...(P.D.)

Petale

Petale de mare
Priviri înaripânde în tine
Aripi culegând albastre
necuprinderi
În zborul nefrânt
De adierea îngheţată a mângâierii
Infiorat...(P.D.)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumiri tuturor celor care trec pe aici!