Ploua peste emotiile mele de floare salbateca Fugita din clanul cosmopolit al lumii de plastic.
Uneori plansetul ei doare. Dar care ploaie a iubirii
E fara durere? Care melancolie de toamna dispare?
Ploua in gand si trist fara tine, asa ca am implorat
Lacrima cerului sa spele amprenta tribala, sa stearga urmele
Ispitelor, sa-mi curga in inima numai iubirea de tine...
Simt nostalgia frunzelor cazute din gratia verdelui si chiar
Daca iubirea nu are legi, doar o foame salbateca de inimi
Impatimite, ii surad cat pot de tandru, caci ploaia aceea
M-a convertit cu drepturi depline ca adepta al tribului toamna…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!