“Ati simtit vreodata ca vi se face frig de
dor ? Eu da. De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi
revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul, un zambet inocent si
cald care vorbea si tacand, o imbratisare care mi-a daruit toata caldura
ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima .
Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca
muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care
iubeste aceeasi muzica, in nopti tarzii de primavara ? Eu da. In tacerea
din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea, pentru o
apropiere imposibila, deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba
mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare
ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza, pasarile ce vin pana-n
fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am
nevoie, copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de
ploaie, un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care
a-nvatat-o.
Ati simtit cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar
vrea sa planga de neputinta si de dor ? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca
din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi
rostite ? Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e, mult prea
departe? Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu
pot incanta auzul celui drag ?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de
ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau
niciodat? Eu da.
Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca
linistit pe fata. Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are? Ne ajuta, ele,
lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet? Voi ce spuneti? De ce nu
ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar tebui sa le iubim? Dar mai e loc
pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima? Voi ce credeti? Si
timp? Dusmanul nostru cel mai de temut? Poate ca da, poate ca nu. Voi afla
raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun? Poate ca da,
poate ca nu. Dar eu voi astepta, aici, in cercul meu de ganduri ce ma
inunda cu miile in fieece minut. Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai
vina niciodata. Sau ma insel? Si daca se va-ntoarce? Va fi mai bun si cu-o
idee mai increzator? Mai putin stapanit de-o teama pe care, culmea eu
am intuit-o, ba mai rau,am si-nteles-o? Poate ca da,poate ca nu.Ideea e
ca eu voi astepta si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de
fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt
pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat
de frig....de dor. "
Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!