Portret

Il ştiu, deşi nu il cunosc, il vӑd, deşi nu l-am intȃlnit niciodatӑ. Nu are ochii albaştri ai lui Alain Delon, nici fruntea lui Marcel Iureş, nici buzele lui Brad Pitt şi nici alura lui Florin Piersic. Are ochii mici şi iscoditori şi cu o privire gen: “Ce mai cautӑ şi asta pe-aici?”, pare un figurant, dar mi-am dat seama ca aparentele inşealӑ…

El mi-a explicat şi m-a ajutat sӑ imi dau seama cӑ nu are sens sa complic lucrurile simple cȃnd sunt atatea chestii complicate de simplificat.

Are niste replici de ma lasӑ gurӑ-cascӑ şi cateodatӑ mӑ enerveazӑ aşa de tare incȃt imi vine sӑ sparg monitorul sau telefonul pentru ca imediat dupa aceea sӑ rȃdӑ.

Surprinzator este faptul cӑ, deşi dӑ dovadӑ de o maturitate iesitӑ din comun, uneori este atȃt de copilaros! E amuzant cȃnd face asta…

Nu se laudӑ, nu vorbeşte despre sine. Nu improvizeazӑ, ci ignorӑ şi uraste prostia şi ipocrizia considerȃndu-le greu vindecabile.

Ṣtie sӑ scrie extraordinar de bine, dar e incӑpӑțȃnat şi nu vrea sӑ recunoascӑ asta. De fapt, el a fost primul critic al poeziilor mele şi pȃnӑ acum cel mai exigent, dar si cel care m-a incurajat sӑ scriu, dupa o pauzӑ de foarte mulți ani. II mulțumesc pentru asta!

Suferӑ, simte, se bucurӑ, trӑieste el cu adevarat? Nu ştiu pentru cӑ se acoperӑ cu grijӑ cu un strat de nepӑsare. Nu-i pasӑ de pӑrerea celor din jur pentru cӑ e important pentru el sӑ se simta bine. Dar eu sunt sigurӑ cӑ dupӑ masca aceasta se aflӑ un caracter unic.

Dacӑ eşti curios il poti vedea trecȃnd ca o umbrӑ in traficul dezordonat dintr-un oraş lipsit de farmec şi apatic. Fӑrӑ sӑ ii pese şi fӑrӑ sӑ il intereseze de ceea ce se intamplӑ in jur, işi vede de viața lui, trӑind-o. Cu adevӑrat, sper eu!

Ṣi….cine e? Ṣtii?…., mie imi plac misterele….!

PS:  Este o repostare. Atunci cand am postat prima data textul, pe un alt blog, inca nu-l cunosteam...