Rup firul gandurilor si ma întreb ce-am semănat şi ce culeg
?
Rup firul tăcerilor si mă întreb de ce nici o faptă bună nu rămane nepedepsită
?... pentru că, mă simt pedepsită ! Şi întreb de ce unii oamenii nu pot pune
egal între cuvant şi faptă ? Şi uneori si tăcerea e un răspuns, aşadar linişte,
să ascultăm simfonia naturii dezlănţuite la viată.
Tristeţea în stare lichidă, curge peste obraji ca o apă
neagră, alegerea a fost neaşteptată ca o cădere de cortină, ca o dezvăluire a
efortului zadarnic, ca o dăruire neimplinită, neprimită de o inimă pustie şi
goală care nu mai ştie a primi . Mă
cufund printre norii de zăpadă ce plâng stele albe şi tot ce a fost făcut se
destrămată ca-n vis de faptă amară, pentru o inimă amară. Doar un susur de vers
îmi sună la ureche "ce-ţi pasă ţie, chip de lut, de oi fi eu ori alta
"?!
La revedere, prietene, e timpul să mor, sezoanele mor, am încercat să învăţ să
alerg, e atâta primăvară peste tot, o alegere veselă este să aleg soarele!
Mai am o şansă, să mă găseşti în soare, când te uiţi pe cer, în aerul
primăverii, în tot ce este verde în jurul tău!
Nu sunt deloc ușoare călătoriile către suflet, sunt atât de luminoase!
RăspundețiȘtergere