In fiecare seara adorm tarziu, viscolit si amar, alunecand intr-un somn chinuit de ecourile unor taine pe care nu le pot rosti decat in vis.
Am nevoie de-atat de putine lucruri ca sa fiu fericita…De fapt nu de lucruri, ci de un om, un singur barbat, dintre toti barbatii ispititori ai lumii. Mi-e de ajuns unul singur, care sa ma tina in brate si-n suflet. Un om care sa stie sa fie numai si numai al meu. Un barbat care sa-mi faca loc langa el nu doar in asternut, ci si-n eternitate. Cand nu e langa mine, frumusetea lumii imi devine povara. Fara el, ma doare clipa in care rasare luna si-mi aureste fereastra. Cand va veni, se va face lumina. Si intre timp, imi amintesc ca alaturi de el sunt fericita cum n-am fost niciodata. Rabd aprobarea condescendenta a celor care nu pot sa ma creada ca mi-e de ajuns sa-l vad numai din cand in cand. Si, intre timp, ma rog sa vina, sa vina din nou. Macar o data….Si sa ramana, doar o singura data...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!