Mă intreb uneori unde esti….si negăsindu-te nici langă mine, nici printre amintiri, ma doare… Si atunci mă aliniez tăcerii…,desenez iar cuvinte, mă-mpiedic de case, ispitesc corcodusii…si-astept să vii fără-a pleca, să fii langă mine făr-a ti-o cere… M-am căutat, sunt eu răspunsul din tine? Fără să mă regăsesc am pus pleoapă pe pleoapă, continuand să astept… E atata tăcere in jur, incat timpul se naste-ntr-o vorbă…Taci…te alături celor ce se prind de noi precum agrafele in păr, oamenilor ale caror coarde vocale par c-au suportat operatii grele, sufletelor ale căror cuvinte le-am scufundat in tăceri… Mă creste timpul, să nu mă lovesc de tăceri…Mă pot preface că sunt fericită, dar pană cand? Universul are sens, doar atunci cand ai cu cine să-ti impărtăsesti emotiile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!