La margini de lume...

    La margini de lume, intr-un colt, stingher, se ascunde un vis, speriat si alungat de furtuni negre, nascute in abisuri sufletesti si hranite cu angoase. Timid, tremurand ca frunza batuta de vant, indrazneste sa-si faca drum sub tampla dreapta si sa inunde subconstientul cu imaginea lui...un vis ce crede in el si magia sufletului ce are puterea a dea viata viselor.
       Din intuneric dens se nasc, ciorchine, boabe de roua si sperante, ascunse in suflet si hranite de doruri nespuse, iar viata renaste, triumfatoare, acolo unde deznadeajdea tesuse dureri hranite cu deziluzii...si canta sufletul renascut, purtat pe brate de Iubire si oriunde  ti-ai indrepta privirea, desprinderea de intuneric e totala si ireversibila...azi s-a nascut Speranta!
       In rastimpuri, ingerii isi acorda harpele cantand ode Fericirii ce-a plamadita dintr-un Vis ce-a refuzat sa moara, pasind acel prag imposibil, de la imaginatie la realitate...acolo unde totu-i posibil!!

        Azi s-a scris un nou capitol in Cartea Vietii, despre un vis ce-a avut curajul sa devina realitate...iar undeva, in ceruri, heruvimi cern petale peste sufletul ce-a regasit Iubirea leganata pe brate de Fericire...si-acum canta....