Declaratia de independenta

   

Vine o vreme in viata fiecaruia dintre noi, cand iubirea nu mai de ajuns...cand tradarea picura venin acolo unde, nu demult, cresteau trandafiri...cand realitatea sparge batjocoritoare idolul creat de imaginatia ta...cand drumul pe care paseai pana atunci se pierde printre poteci ce duc catre nicaieri... peste dealuri create de neputinta si distanta. Vine o vreme cand inima ranita se revolta si sufletul indurerat cere dezlegare de tine...e vremea independentei.
Nopti calde si pereti reci tin tovarasie durerii strigate in hohote  si ingeri neputinciosi saruta umerii zguduiti de plans, cand un decurion isi incinge sabia si se pregateste sa transforme in realitate independenta declarata de inima zdrobita.O desprindere de trecut si un pas catre viitor. O promisiune a zilei de maine, prima din restul vietii mele...fara tine.
Raman in urma taceri tipate, se sterg din amintiri saruturi si zambete si-acea iubire dulce, inocenta si-arzatoare, precum o floare dantelata prinsa de rever la zi de sarbatoare...si moare incet, agonizant, lipsita de lumina si caldura sinceritatii...
      O noua dimineata se naste din intuneric, aducand cu ea un dor napraznic...dor de viata!
...si pe covor, stinghera, o coala alba poarta in albul ei urmele de lacrimi ce-au pecetluit Declaratia de Independenta!
  Adio, suflet mort si inghetat...eu sunt vie!...iar viitorul imi apartine!