marți, 19 martie 2013


Mi-e cald. De la lumină vine caldură şi ochiul tresare văzând o scânteie...
Te cer. Pasii tăi urmează unul altuia, plictisiti de praful ce ii leagă de pământ. Eziti la fiecare miscare - o greutate pe care nu o pot vedea sta atârnată de tine şi  te trage-napoi, o piatră de moară. Te prind. Mâinile-ti sunt reci, inclestate si fixe; din ele mai străbate doar golul.

Vrei să lupti. Dar mă vezi doar pe mine şi  te dai inapoi. Cauti moartea, ca vie scăpare. Dar nu eu, nu prin mine, nu aici. Nu ma mişc. Mă priveşti cu mirare, si-un urlet de fiară ti se - opreşte pe buze. Văd durere, un suflet ce nu vrea să plece, o viată ce nu vrea să stea. Impietrit, cu ochii inchişi, ani lumina de soare, laşi să curgă-un oftat. Te ating. Si văd cum o lume se naşte in tine, cum umba se-neacă şi devii iară tu....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumiri tuturor celor care trec pe aici!