Mă cert cu mine însӑmi de cate ori mi-e dor
Cand gandul meu porneste printre stele,
Cand in aceeasi zi ma nasc si mor,
Iar urmele-mi dispar prin ploi rebele.
Eu ştiu un joc: e jocul de-a zbura
Prin galaxii si prin popor de stele,
Acolo eu găsesc puterea de-a-nvia
Acolo sunt doar eu si gandurile mele….
Cand obosesc, m-asez in Carul Mare
Ii fac siraguri de margaritare
Colind poteci de noapte si de zare
Si ma imbat cu iz de departare!
Emoţionantă poezia ta.Place mult!
RăspundețiȘtergere