Clepsidrei i-am călcat nisipul
Dar urma tălpii va rămâne?
Sau vântul îmi va şterge chipul ?
Eu, fiecărui strop de clipă
I-am agăţat frânturi din mine,
Plutind pe-a visului aripă
N-am vrut trăirile-anodine.
Către lumină când va fi să plec,
Voi fi cu zâmbetul pe buze,
Căci drumul prin lumină îmi petrec,
Miracol însoţit de muze.
Ca niște incertitudini în metafore!
RăspundețiȘtergereFrumos!