Lorelei

Lui Ionel Teodoreanu



Mă plec
crenguţei de zarzar inflorită intâi
sub privirea ochilor mari
ai copilului desculţ care a sărutat un zarzăr
in livada proaspată.
Mă inchin troiţei de primăvară
daruindu-i sincer
intâia mea iubire
ca adierea unei bucle balane
pe un obraz de dimineaţă.
Ingenunchi
odată cu părul negru

lângă ciresele de mai
risipite in rătăcirea unui peron
si părăsite in ceaţa de lacrimi.
Sărut mâna de lumină
a unui Apollo incununat de zori
ca un sultan de argint
şi ii aşez pe altar
prionosul de gânduri
ţesute in fir de zare.
Cu apa unui mare descântec
mă botez
Lorelei…