Răspunde-mi!

Ma iartă că sunt seri
in care-mi impart mâinile

intre liniştea ta
şi sufletul meu.
Şi atunci rămân ciuntă,
tristă si fericită,
iar somnul nu ma poate găsi
neştiind dacă-i chemarea mea
sau e chemarea ta,
dacă e vis sau e dorinţă.
Iar dimineţile,
cu ochii mijiţi,
deschişi către lume,
pe tine te văd, doar pe tine
şi-n umbra cea mare a trecutului meu
mă lovesc de iubiri
şi păşesc iar pe urme de dor,
care dor…
Şi las in urmă
ceaţa gândurilor mele
ascunse prin ungherele sufletului
ceaţa trecutului,
ce nu vrea să se imprăştie
când soarele răsare in mine.
Răspunde cand ma apropii!
Cu răceala pietrei,
cu nemişcarea stâncii
şi cu tăcerea ierbii...