câteodată

mi-e teamă
că n-am să te mai găsesc in vise
şi c-aş putea uita
să mai fiu in gândurile tale,
mi-e teamă
că nu te-aş mai putea invăţa
să zbori
şi că nu aş putea sa-ţi aud intrebările mute;
mi-e teamă
că sărutările tale
nu se vor mai opri pe buzele mele fierbinţi,
mi-e teamă că nu vei mai vrea
să-mi şopteşti numele…
mi-e teamă că gândurile mele o iau razna
şi se rătăcesc la marginea orelor,
mi-e teama de necuvintele rostite
după o noapte plină de tăceri…
şi atunci te aştept, pulbere de stele,
să-ţi mângâi uşor tâmplele….