Poate că te-ai plictisit să tot asculţi cât de mult însemni pentru mine, dar eu nu mă pot sătura să ţi-o repet. Nu a fost intotdeauna aşa… poate că mărturisindu-mi sentimentele imi este mai bine, mă eliberez de povara de a te şti departe de mine… Uneori închid ochii şi te văd, iţi aud vocea blândă fără să imi vorbeşti…Îţi întind mâna, iar tu mă prinzi uşor şi mă tragi lângă tine. Iţi simt caldura trupului şi mă topesc în îmbrăţişarea ta. Totul pare atât de real… şi totuşi e doar un vis care se destramă in zori. Răsăritul mă găseşte scriindu-ţi poveşti cu final fericit…O lacrimă se desprinde din ochii mei, tulburându-le verdele şi se prelinge pe obraz…Se spune că iubirea poate vindeca orice …oare? Lacrima prelinsă se răceste pe obraz. Tresar şi mă gandesc la ce însemn eu pentru tine… Intrebarea imi scrijeleşte sufletul…
Eu cred că înainte de a-i spune cuiva „te iubesc" şi a-ţi lega viaţa ta de acel cineva, e bine ca cei doi să aibă răbdare să treacă pasiunea (cocteilul de hormoni), să se descopere unul pe celalalt aşa cum sunt în realitate şi nu în imaginaţie sau în aşteptări.
RăspundețiȘtergereCu cât îl cunoşti mai bine pe celălalt, cu atât ai şanse să analizezi corect dacă poţi sau nu poţi să-l iubeşti pe acel om „până la sfârşitul vieţii”.
A iubi nu-l include pe a putea. Iubesti sau nu, fara conditii, fara unitati de masura.Ca iti doresti sa fii si tu iubit la fel, este alta poveste, o poveste care nu are totdeauna final fericit...si uite asa, din povesti de viata fara happy end se nasc ...poetii. Kristin este un exemplu cel mai elocvent.
RăspundețiȘtergere