VACANŢĂ SCORNITĂ…

Vântul filosofa prin trupurile noastre prăfuie,
Iar noi, beţi,
Călcam policrom,
Peste Marea Neagră,
Tu cu un pantof negru
Eu cu unul roşu
Şi tu-mi vorbeai de oameni,
Şi eu iţi vorbeam despre viaţă,
Când de fapt sub noi nu era decât apa
Marea Neagră…
Iţi aduci aminte?
Când râdeai
Privind ţărmul?
Ţi-am arătat emoţionată urmele,
Pline ochi, cu cenuşa trupului meu hindus
Era ca o vacanţă scornită…