Nu mă opresc...imi pun piedici de tot felul, insă nu pot trece fără să culeg un strop din indiferența oamenilor și cu el să imi infășor sufletul, supărându-l....
Mă imbărbătez că mâine voi fi mai bună. dar "mâine" se ascunde in fiecare zi și mă lasă golașă, cu gândul ce pune la zid oameni si faptele lor, apoi pe mine. desi este ultima privire, vazandu-mă simt cel mai tare amarul dintr-un om- nu sunt așa cum aș vrea, nu pot trece mereu zâmbind. descopăr in mine cuvinte nespuse, răutaciaose.
Așa că tac. brusc. pană il voi primi, recompensa a lucrurilor nefacute, pe "mâine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!