M-am apropiat, cautand mangaiere. Cu raceala pietrei, nemiscarea stancii si tacerea ierbii mi-ai raspuns.
In sufletul tau sta dezlegarea semnelor pe care ti le trimit; si nu uita ca fiecare clipa e darul ce ti-l fac.
Mainile imi tremurau, ca iesite din umeri. Mi le imaginam legate de corp doar printr-un fir de ata, leganandu-se in jurul meu din cauza vantului. Am inceput sa ma rotesc, cu ochii spre cer. Si la fiecare miscare coroanele copacilor isi pierdeau forma, amastecandu-se intr-un verde crud, un verde miscator, un cer de verde.
M-am oprit, speriata. De ce alesesem sa ma intorc in poiana? De ce, din toata padurea, aici?
Abia apoi am inteles: pasisem pe drumul spre tine...
Am intins mainile, furand doua fire de iarba. Am ingenuncheatat si-am cules doua colturi de piatra, miscandu-le incet podul palmei...
Iti daruiesc lumea mea....iti daruiesc tie tot ce iubesc, tot visul meu, tot ce inseamna pentru mine "fericire" ti-am spus, si am plecat surazand.
M-am indepartat, asteptand mangaiere. Cu raceala pietrei, nemiscarea stancii si tacerea ierbii ti-am raspuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!