sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Gândul serii...



Sunt zile cand ma simt ca un pian stricat. Cu lacul de pe clape scorojit, cu corzile rupte si lemnul mirosind a putregai si sange de razboi. Mi-e lira dezacordata si toate-n mine se aud in contratimp. Doar praful si frunzele ce-si mai cauta somnul mut peste octavele mele. Sunt zile cand mi-e sufletul in paragina. Si de-acolo, dintre darapanaturi, mi-aud lumile scartaind a leagan neuns. La fel cum scrasnesc pianele desperecheate de partituri sau cum jelesc in surdina artistii parasiti de muze. Sunt zile cand ma simt ca un pian bolnav, cu lemnul vatamat si coada prabusita pe spate. Nici scaunelul nu mai are patru picioare. Am clavi-cordul destramat si ciocanelele mult prea trudite prin sali de concerte si serate. Mi-e rezonanta in ton cu istoriile vechi si pacloase din care n-au mai ramas decat infrangerile si invinsii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumiri tuturor celor care trec pe aici!