luni, 5 ianuarie 2015

De vorba cu mine

Ce-i de fãcut când afli cã ce-a fost n-a fost? Te miri? Te vaiti? Te ambitionezi? Te lasi de sportu' ãla cu "pusu' încrederii în oameni" si te apuci de altul cu vãsle, pedale, spadã sau orice altceva numai cu "vorba gurii" nu? Ce faci când,din senin, un apropiat (nu un oarecare) îti dã pe la nas cu putregai de promisiune veche si neonoratã? Renunti la el? Sau la tine? Te înstrãinezi de el, nelegiuitul, sau...de tine? Ce faci când esti mintit, "flituit", ignorat si pãlmuit cu declaratii false, complimente colturoase, reprosuri fãrã fond, amânãri si scuze? Pleci? Rãmâi? "Gata? Asta a fost tot? Te-ai îndrăgostit, te-a luat valul, te-a purtat puțin cu boare-n vele pe-aici pe lângă mal și...asta numești tu amor nebun? Te-au speriat adâncurile? Te-au ispitit sirenele? Ori poate briza dinspre miazăzi te-a lăsat fără joben? Te-ai udat la picioare? Ai rămas fără vorbe? Te-ai învolburat așa cum fac apele când se ceartă cu Dumnezeu, te-ai încruntat a ocean și ți-ai bătut valul mofluz peste mine cât să mă poarte departe....cât mai departe de tine. Ce-ai făcut? Ți-a dat dragostea pe dinafară, mi-ai inundat călcâiul cu care am bătut drum până la tine și, ca să vezi,...te-ai speriat ca nătăflețul care-n copilărie a tras chiulul de la orele de înot! Puțină apă...puțin vânt...puțină ploaie...și deja ai acostat. Mi-ai pus cârma în mâini și dus ai fost! M-ai lăsat în derivă. "Descurcă-te! Cineva undeva te așteaptă!" Și dacă mă așteaptă?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumiri tuturor celor care trec pe aici!