De vreo două săptămâni în viaţa mea au apărut nişte modificări importante. Chiar foarte importante aş spune eu. Atât de importante încât am decis să las complet neschimbat acest blog, asumându-mi fiecare literă.
Iubesc şi am iubit. De fiecare dată când am spus te iubesc a fost spus din suflet şi de fiecare dată când am trecut mai departe am încercat (nu, nu mi-a ieşit de fiecare dată) să privesc înapoi fără mânie. Îmi asum fiecare iubire şi fiecare eşec, fără să mă feresc de niciuna. Paşii făcuţi m-au adus în poziţia de acum şi sunt perfect împăcată cu tot ce am făcut. Nu mă dezic de nimic şi nu regret decât prea puţin. Iar ce regret eu ţine din punctul de vedere al societăţii de lucrurile care nu ar trebui să-mi provoace ruşine.
....ca nu cumva să uit că sunt și trecut. Că m-am mai rispit uneori, dar am aflat cât de important și plăcut e să mă am. Și tocmai de aceea nu mai vreau să pierd bucăți din mine, pe care să le caut apoi cu zbateri, frământări și suferință. Mi-e bine întreagă. Prea bine că să mai renunț vreodată. Nu, să nu înțelegi că regret ceva. Absolut nimic. Eu sunt rezultatul a tot ceea ce am făcut și am iubit până acum. Nu puteam să aleg mai bine decât am făcut-o.
Hazardul face restul,
Iar Dumnezeu se instalează înăuntru
Şi omul îl împinge.”
(Jacques Prévert)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!