Mi-a fost atat de dor de acest anotimp, nu pentru ca ar fi cel mai frumos anotimp al anului, ci fiindca e anotimpul meu.., m-am nascut toamna si, darnica asa cum o stiu, mi-a imprumutat cate putin din ce i-a fost harazit ei: verdele-brun al primei frunze desprinse din ram, gandul hoinar si tristetea dulce-amara a zilelor ei! Prima zi de septembrie imi aduce in nari miros de coji de nuci si de crizanteme ciufulite, galbene. Iubesc covorul de frunze aramii pe care imi place sa pasesc discret, caci pe el niciodata nu raman urmele pasilor mei… vantul se joaca sagalnic in pletele mele, rostogolind frunzele ce se desprind lenes din ramuri, iar eu visez…
Fiecare toamna imi aduce aminte de tine…, da, ne-am cunoscut toamna…Iti amintesti cum mi-ai prins razele soarelui in suflet? Nici vantul, nici fnigul, nici ploile reci sau noroiul de la sfarsitul toamnei nu-mi vor schimba vreodata dragostea mea pentru acest anotimp! Voi fi vesnic indragostita de parfumul gutuilor galbene de la fereastra, de zambetul stins si stingher al soarelui care nu mai indrazneste sa staluceasca de frica norilor pusi pe plansete, de amestecul nedefinit de culori pe care niciun pictor nu ar putea sa-l imortalizeze pe o panza, asa cum reuseste Toamna sa-l zugraveasca pe panza tesuta anume pentru asta de mestera Vreme.
Ma consider un calator mergand la pas cu tine in aceasi toamna.Imi este mai putin frig si-mi este mai mult galben.Imi este mai putin dor si-mi este mai multa uitarea.Tie iti doresc sa-ti fie bine si sufletului tau frumos sa-i faci haina colorata in toate culorile toamnei.
RăspundețiȘtergereSa-ti fie Toamna lina si senina! Sa-ti insoteasca pasii doar culorile calde si pastelate ale anotimpului, cele mohorate sa se ascunda din drumul tau!
RăspundețiȘtergere