Gandurile toate scriu,
Murmurand, ametitor,
E devreme? E tarziu?
Si te-as vrea din nou aproape,
Sa te-alint, sa te ador,
Eu - aici, tu - prea departe,
Tu ma ceri, taceri ma dor!
Cand tacerile ma dor,
Mai apun, putin, in mine,
In prezent, in viitor?
Oare cum o fi mai bine?
Cand pe frunte ma alinta,
Parc-o mangaiere-n zbor,
Sa ma mint, sa ma mai minta,
Ca tacerile nu dor!
Cand tacerile ma dor,
Starnge-ma iar, langa tine,
De-as uita ca te ador,
N-as putea, fiindca mi-e bine!
De-as pleca, c-un tren de noapte,
Ca sa uit cat mi-e de dor,
Cata cale as strabate,
Tot tacerile ma dor!
Chiar de m-as opri in halte,
Sau m-as rataci usor,
M-ar izbi ca valuri 'nalte,
Tot tacerile ce dor!
N-ai sa stii, poate, vreodata,
Ca poti chiar, muri, de dor,
Ca-n iubire-adevarata,
Dor tacerile...Cat dor!
Deși frumoase, toamnele dor.. pentru că prin tot ce nu spun amintesc de dor.
RăspundețiȘtergereAm trecut să-ți aduc un gând frumos!