Cu mine ce a fost sau va sa fie,
M-as intreba in fiecare zi,
Cum lacrima s-a transformat in poezie?!
De as pleca, nu ma-ntreba unde mi-e vrerea,
De-mi pot afla, in taina, inflorirea,
Din vara, ce mi-a-mbratisat durerea,
Sa-mi cauti in zapezi, insufletirea!
De as pleca, ma-ntreaba unde-i zborul,
Daca m-as frange de mi-ar fi usor,
Ma inspaimanta doar nemuritorul,
Prea nesfarsitul si eternul dor!
De as pleca, ma-ntreb de-as mai trai,
Cu atatea vise, ce-au ramas in mine ,
Am auzit ca poti din dor muri,
Dar n-as risca sa nu ajung la tine!
Poate-i tarziu, dar stiu: vei intelege,
Nici vesnicia n-o sa ne dezlege!
Rxista prea multe suferinta in jur ca sa te plangi astfel....
RăspundețiȘtergereDa, in jurul nostru exista multa suferinta, chiar o vad si o resimt in fiece zi. Cat despre plans, nu e decat un scancet...uneori doare si acesta! Si.. stii ce se spune despre ranile sufletului...Multumesc pentru trecere!
Ștergere