Si-un zambet pe-o petala ti-am lasat,
Nu banuiam ca si o floare doare
Cand zambetul il ai inlacrimat.
Mi-am prefacut si dorul intr-o raza De soare cald, ca visul nostru sfant,
Cum sa-mi explic ca focul ce vibreaza
Usuca radacinile-n pamant?
Mi-am prefacut tristetea intr-o ploaie
De vara grea, cum alta n-a mai fost
Si am plouat sperantele-mi siroaie
Prin albii fara tinta, fara rost.
Potopul mi-a smuls floarea din gradina,
E tot ce am, e-a mea, numai a mea,
In suflet am ramas fara lumina
Si am sarit in valuri, dupa ea.
Inot si-acum, si ploua, ploua darnic
O floare - sus, pe creasta unui val
Ma zbat s-o prind si stiu ca-not zadarnic,
C-am sa ma-nec si n-am s-ajung la mal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!