s-a rătăcit dantela fragilor
peste taina mea
spre altare, merg fete mirese
să prindă răsăritul iubirii
descântat de ursitoare pe flori de nuferi
în zi de duminică
stau mereu la uşă
rochia mea nu se potriveşte cu decorul
sunt desculţă printre amintiri, descătuşate
de o barcă naufragiată
pe un mal ce-a sărutat furtuna
la asfinţit
pe glezne port sărutul tău
mă cuprinde o linişte izbitor de atentă
cu fiecare pas făcut pe coji de timp
aş vrea, când mă găseşti pierdută
ca un târziu fără început
să nu-mi ştergi sărutul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!