“Atunci cand te hotarasti sa devii tu insuti trebuie sa-ti asumi
imbratisarea “ridicolului”.Sunt cai pe care nu ai mai umblat,si chiar
daca simti ca faci acel ceva “de cand lumea si pamantul” ai tendinta de a
parea nesigur.De aceea cei ce-si traiesc visul imbratiseaza nebunia
atunci cand devin ceea ce ar trebui sa fie;acea siguranta ce se naste
atunci cand incepi sa faci ceva pentru tine,nemaiasteptand confirmarea
din ochii celorlalti.
Primul
gand e nevoia de izolare, dorind sa-ti reordonezi prioritatile, chiar
daca gasindu-ti locul te arde dorinta de a striga reusita. Constati ca
principala frica a omului,aceea de competitori,nu-si are rostul, locul
tau neputand fi ocupat de altcineva,asteptandu-te pana cand te hotarasti
sa devii tu insuti.
Crezi ca tu “nu poti”, ca rolul tau e “nesemnificativ”, ca visul tau
nu poate fi atins? …poate ca visezi la visul altcuiva.Visele proprii vin
in mod firesc…atinse in treacat in existenta banala pe care ti-o asumi
zi de zi, te fac sa zambesti, schimbandu-ti ziua.E farama de entuziasm
ce ramane latenta in suflet; acel foc de avertizare a-l sufletului tau
abandonat ce incearca sa-ti spuna: “Hey!..sunt aici!”.
Probabil ca momentul in care devenim “intelepti” e acela in care
incetam sa mai alergam dupa visele altora,redevenind noi insine.”
“Drumul spre fericire” – Bogdan Selaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!