Reflexii

„Mi-am imaginat de mii de ori un alt sfârșit. Mult timp m-am condamnat pentru tot ce nu i-am spus, pentru că nu i-am dăruit mai multă fericire…
Am rămas cu sufletul plin de regrete și cu o durere pe care timpul nu a vindecat-o, așa cum aș fi sperat, ci doar a anesteziat-o.
Unii oameni intră în viața noastră neinvitați, nedoriți, ca mai apoi să devină universul nostru. Dar într-o zi, ne părăsesc. Ne părăsesc forțați de destin, independent de voința lor, fără a avea șansa să își ia rămas bun. Ne părăsesc atunci când nu ne așteptăm și poate când depindem cel mai mult de ei. Ne părăsesc, luând cu ei și o parte din sufletul nostru și din visurile noastre. Doare. Cu toate acestea, ne rămâne în urma lor o poveste, chiar dacă nu o poveste cu final fericit. Ne rămân lecții de viață și amintiri prețioase. Învățăm să iubim, să prețuim, să devenim dependenți, ca mai apoi să învățăm să pierdem, să suferim și să devenim puternici...”