” Trebuie să fii recunoscător dacă ai avut norocul să iubești sau să taci, dacă n-ai simțit, niciodată că o cruce se duce de unul singur, dar o dragoste se duce în doi, altfel se transformă și ea în cruce ... ” - Octavian Paler

” Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atat de frumos? Dacă maine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişîndu-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege! ” - Ileana Vulpescu, în Arta conversaţiei

 ” Cand pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă... Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva... ” - Pavel Coruţ

Cine eşti tu, fată cu ochii sidefaţi ? Cum ai ajuns tu pe lume gândind adânc în cenuşiul materiei lumeşti ? De ce când tu râzi, codrii multiplică cristalele, rostogoale organice duse pană în adâncuri de pământ ? De ce când tu plângi, plopii-şi pleacă braţele spre tine să te mângaie ? De ce tu, fată cu ochii de chihlimbar vezi lumea rea, de ce ai dreptate în toate ? De ce tu, o tanără cu trupul neîmplinit te mlădiezi ca o floare ? De ce şoapta ta susură ca unda unei ape ? De ce buzele tale se răsfrang sub roşeala zmeurei dulci sărutate de parfumul pădurilor şi al stancilor de pe care coboară ? De ce tu, în ciuda atator flori ce te-au nins, albe şi negre, vitalitate şi moarte, ai un nume visător ? De ce tu, omul logic, cel care soarbe mereu din cunoştinţe uitate de lume, te numeşti ....?