Intinde-mi mâna peste timp şi zare,
Intinde-o peste constelaţii, pe sub nori
Şi vino langa mine-n ceas de noapte
Şi pleacă dimineaţa, până-n zori!
Te chem cu şoapte-n fiecare seară
Ca să te-alint pe buzele-ţi fierbinţi,
Să-ţi sorb amarul care mă-nfioară,
Să mă cuprinzi cu bratele-ţi cuminţi.
Ne-am intâlnit la margine de ceas,
La margine de dor viclean, nebun
Şi nu vom şti cât timp va fi rămas
Să pribegim noi doi pe-acelaşi drum.
Şi cât va dainui povestea noastră,
Cât ochi-mi verzi vor sparge depărtări,
Când inflori-va floarea mea albastră
Tu vei veni pe-aceleaşi vechi cărări.
Te-aştept s-ajungi şi, dincolo de moarte,
Să-mi dai sărutul fără de păcat
Chiar daca eşti acum aşa departe
De tine veşnicia m-a legat.
S.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!