Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te astept".
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Si-am pasit cu majestatea ultimului întelept
Pragul vechilor legende
Mâzgalite la-ntâmplare
Pe un colt de pergament!...
Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti,
Si-astazi ratacesc în golul dintre soare si pamânt...
Si ce-ncet ma duce vântul -
Parca-ar duce la mormânt
Cel din urma mort al lumii,
Cel mai singur dintre morti.
Ma-nfasor în atmosfera cimitirelor din haos...
Câte sunt?...
Nu le stiu decât noctambulii
Si poetii -
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinta,
Nici repaos,
Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii.
Ma-nfasor în rozul-verde,
În albastrul-violet,
Si în aurul din soare,
Si-ntr-o clipa ma preschimb
Într-un nimb enorm -
Un nimb
Preursit sa-mbrace fruntea primului Anahoret.
Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn,
Ma-ntregesc cu nostalgia primelor îmbratisari,
Si din cele doua forme -
Cea de azi
Si cea de ieri -
Ma-ntrupez în al veciei si-al imensitatii Domn!...
Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Si în cânt.
Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit...
Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!