M-am vindecat, ma-ntreb, de neputinta,
Mai pot sa indraznesc sa infloresc?
Straina mi-e faptura si vointa,
As vrea sa zbor, dar aripi nu-mi mai cresc!
Eu nu m-am vindecat nici de nisipul,
Ce-l rascoleam cu talpile, la mare,
Si nu m-am vindecat de asfintitul,
Atator veri, cu nopti tulburatoare!
Eu nu m-am vindecat de asteptare,
De sensul unui vis ce nu exista,
Si nu m-am vindecat nici de mirare,
Si-ncerc ca sa zambesc, chiar daca-s trista!
Eu nu m-am vindecat de vraja serii,
Cand soarele se stinge-n asfintit,
Cand, iata, inflorira iara, merii,
Si nu m-oi vindeca, de tot ce am iubit!
Si-oriunde-ai fi, aproape, ori departe,
Intreaga boala, tu, barbate-mi esti,
Femeia e a vietuirii carte,
Dar cum sa fie, fara s-o iubesti?
Si tu existi, mereu mai vinovat,
Ca de iubirea ta, eu nu m-am vindecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumiri tuturor celor care trec pe aici!