Sărbători fericite!

Dragii mei,
Vă doresc tuturor Sărbători fericite! Fie ca aceste sărbători să vă găsească alături de cei dragi!


Cu drag,
Kristin

La multi ani, suflet drag!

Îmi e atât  de dor de tine-acum,
La ceas de noapte, tristă - aniversare,
Mi-e dor şi-aş vrea ..., a câta oară-ți spun?
C-aș vrea să pot sufla cu tine -n  lumânare!

Privesc absentă la cerul care plânge,
Cu lacrimi mari de gheață - crizanteme,
O ramură  - n fereasta mea se zbate şi se frânge,
Sub șuierat de crivăț care geme!

De peste timp nu-mi mai auzi urarea,
Însă  și azi, și-n toate iernile ce vin,
Rămâne-va de-a pururi sărbătoarea,
Când inchina-voi-ți  un pahar cu vin!

Şi chiar  eternitate de  tăcere,
De s-o - așeza pe fulgii diafani,
Pe altar de zăpezi, cu lacrimi în gene,
În gând...tot îţi voi spune "La multi ani!"

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.  Emil Cioran 

Am agatate la streasina tamplelor jumatati de ganduri cojite anost din cine stie ce jumatati de vise ..cad si ma ridic deopotriva, iubesc echidistant tot ceea ce ma inconjoara, vand lumea si o cumpar inapoi, in numele echilibrului. Azi, pur si simplu, mi-e dor ...

Altfel de colind…

Afară cerul plânge cu lacrimi ingheţate,
Padurea se imbracă in haine de craiasă
Şi toată lumea parcă se spală de păcate
Şi-i frig la mine-n suflet, deşi e cald in casă.

Iar vin colindătorii, miroase-a sărbătoare,
In brad steluţe roşii şi lumânări s-aprind
Privirea-mi inverzeşte uitându-mă in zare
Şi-o lacrimă pe gene-mi apare surâzând!

Şi râsul şi cu plânsul s-amestecă in mine,
Şi ziua şi cu noaptea s-aduna uneori,
Cuvintele se-neacă in dorul pentru tine,
Aştept să-ti crească aripi, spre mine ca să zbori.

SFARSIT DE AN

La geamuri florile nu mai sunt dalbe
Şi cânii latră-afară a pustiu
Pe cer s-aprind iar stelele in salbe
Dar totul pentru mine pare că-i târziu!

E iarnă! Se aud colindatori,
S-apropie-n paşi repezi noaptea dintre ani
Din ochii mei cad lacrimi până-n zori
Şi-i plumb la mine-n suflet in loc de “La multi ani!”

In jurul nostru-i veselie mare,
Dar vreau să fug, să mă ascund, să zbor,
Căci in timpane-mi sună tot mai tare
Atâtea vorbe grele care dor…!

Şi totul –mi pare straniu şi tarziu
In noapte se aprind steluţe albe;
La mine-n suflet e pustiu
Nici florile parcă nu mai sunt dalbe!

Pustiu

Ce singură poţi fi
când ţi se strecoara in suflet
presimţirea sfârşitului de toamna,
Când - precum parcul
si tu ai sufletul pustiu,
iar dezolarea
creionează singuratica silueta
a poetului
lunecând parcă aievea
pe clape de frunze sonore
ale imensului pian
care-i noiembrie acum
Bacovia, Bacovia…